E un weekend torid în inima lui august și orice cineva are o masă rezervată într-un club de pe litoral. Ăla romînesc, evident, restul lumii e irelevant. Toți cunoscuții, importanții și lipsiții de imaginație au acum frapiera rece și gagica fierbinte lîngă ei. Pînă și cineva-urile mai mărunte se distrează de milioane (vechi) pe la terase sau, vorba cîntecului, prin restaurante, baruri, cafenele și localuri, Doamne, ah, ce viață mai duc ei.

În fine, ideea e una simplă, lumea își face de cap, se petrece la maxim, trăiește viața la extrem sau orice alt clișeu știristic care vă mai vine în cap atunci cînd vă gîndiți la oameni adulți fiind iresponsabili pe muzică repetitivă, pop sau manele, aflîndu-se mai mult sau mai puțin sub inflența alcoolului. Preferabil mai mult. Aproape exagerat de mult.

E o degringoladă organizată în roiuri mici, o babilonie asumată și savurată pînă la ultima picătură, e zenitul multor destine mărunte, e seva din care se vor alimenta în lunile următoate cariere corporatiste și plicticoase după-amieze suburbane, e punctul culiminant al unor traiectorii incerte, apogeul multor incertitudini, e marfă, frate!

În palatul lui de marmură, granit și alte materiale de construcții scumpe, amenajate kitschos, Radu M. se afundă tot mai mult în sine, în canapea și într-o sticlă de whisky. Se gîndește, întreținînd un zîmbet timid ce i se agață de colțurile gurii, că a făcut sex cu duzine de fete care n-aveau anii licorii pe care acum o plimbă plictisit prin gură. E trist, cu timpul devii imun chiar și la răsfăț. Cei buni mor tineri, ăsta e norocul lor. Cei grozavi ajung să moară plictisiți, ăsta e blestemul lor. Iar el e unul dintre cei mai grozavi, face de mult parte din ceata de păianjeni care țes pînza politică a țării. Musculițele care i-au căzut în plasă sunt ca și contribuțiile la lăutari, fără număr. În ceea ce privește banii, Al Pacino a spus-o cel mai bine în Donnie Brasco: forget about it. Expresia n-are traducere, e un fel de “no, dă-i pace” detașat.

În veacurile trecute ar fi fost omul de încredere al regilor, acum își face veacul înconjurat de baronii de Constanținopolis. Doar în aparență e asta o treptă inferioară pe scara socială, e incomparabil mai bine acum – e tot un fel de roialitate, dar cu speranță de viață mai mare și televizor 3D. E uns cu toate alifiile, la propriu. Maseuza exotică i-a explorat corpul cu rigoarea unui speolog. Asta pînă să se sature și de ea așa cum s-a săturat de toate fashionistele cu cerneala încă umedă pe buletin cu care și-a epuizat fanteziile sexuale. Și cu asta am ajuns să punem punctul de proverbialul “i”. Cînd ai parcurs Kama Sutra din scoarță în scoarță și întregul univers sexual ți se împăturește docil în faldurile prepuțului ca un cearșaf murdar în mîna unei cameriste, ai tendința să pui la îndoială faptul că viitorul îți va oferi ceva mai bun. În concluzie, o arzi la modul mîhnit, purtînd același halat trei zile la rînd și făcînd baie doar în whisky, sătul de tot și de toate.

Radu Mazăre, zeu

Hamul sexual din beci s-a umplut de praf, maldărul de pastiluțe albastre e intact, iar imaginația lui e în șomaj tehnic în ceea ce privește scenariile sexuale nemaiîncercate. A fost faraon, voievod, maharajah, sultan, primar de urbe, Ștefan Mare și Sfînt, căpitan de Enterprise și soldat universal, viața lui sexuală a fost o caravană de care alegorice ce se îndrepta agale către un final fericit, cu juisări multiple. Acum, în amurgul masculinității sale, caravana e împotmolită în nisipurile unui coitus interruptus existențial. Spiritul îi e flasc, frînt, vlăguit. Moralul i-a intrat la apă și a înotat dincolo de geamandură, nu-l mai poate recupera nici măcar salvamarul.

Cum să mai trîntești o paradă tematică cînd toate ideile și poftele te-au părăsit? Unde să mai duci role-playingul sexual atunci cînd tu ai schimbat mai multe costume exotice decît Johnny Depp? Poate că a sosit momentul să-ți agăți prezervativul în cui și să te retragi în plină glorie. Sau, și aici lui Radu nu-i vine că creadă că nu s-a gîndit mai devreme la asta, poate că a sosit momentul să nu te mai bazezi pe tine însuți în ceea ce privește regizarea orgiilor. Poate că n-ar fi rău să faci și tu ce fac toți profesioniștii – să-ți angajezi niște scenariști.

Da, e perfect făcubil! Chiar și gîndul că urmează să se aventureze în teritorii nepătrunse i-a provocat deja un sfert de erecție. Pentru Radu M. legenda va continua. Și va avea nu doar un final fericit, ci mai multe.
. . .
  . .
    .