Chelner, palmează bacșișu’!

Serios, ia banii ăștia și bagă-i discret în buzunar și ai grijă să nu te vadă vreun 007 fiscal. Ai încredere în mine, știu despre ce vorbesc. Doi ani de zile, cît am lucrat pentru bacșiș într-o pizzerie, nu a trebuit să-l declar decît pe cel înscris pe bonul de la card și totul era bine. Așa funcționează treaba în SUA, unde o atitudine pozitivă și serviabilă îți dublează bacșișul și unde e clară diferența dintre ciubuc și evaziune.

Nu ți-l ofer din obligație, nu ți-l ofer pentru că 10% din notă e norma în toate țările civilizate și nu ți-l ofer ca să-i impresionez pe cei cu care am stat la masă. 
Ți-l dau pentru că l-ai meritat și pentru că ai fost amabil și simpatic și n-ai strîmbat nici măcar o dată din nas cînd ți-am cerut ceva, așa cum a făcut scroafa aia care nu ne-a lăsat să unim două mese libere și ne-a sugerat să ne ‘împărțim’. 
Îți vine să crezi? Tîmpita aia, pentru care bacșișul ar putea să reprezinte jumătate din venituri, ne-a refuzat cu o scîrbă pe care doar un funcționar public ar putea s-o reproducă. Mă scot din sărite servitorii ăștia care fac mutre și cînd le spui că vrei mai puține chestii în mîncare, de parcă le-ar fi mai greu să nu pună toate toppingurile pe pizza. Acestor oameni îmi place să le las bani ficși, pe care abia mă abțin să nu-i lipesc între ei cu gumă de mestecat.

Nu e cazul tău, tu ți-ai meritat bacșișul și poți să-l împarți cu cei din bucătărie sau cu băiatul care debarasează mesele, treaba ta. Dar să nu te prind că dai cotă parte la bugetul de stat. Am plătit deja impozit pe ei, am plătit de mi-a ieșit pe nas, că se pare că pentru a trăi în țara asta e nevoie să plătești taxe pe hărnicie. De cîte ori să impoziteze aceiași bani? E mai corect să-i strecori discret în buzunar și să declari oficial că nu ți-am lăsat nimic. Rămîne între noi.
Ia-i și pune-i deoparte. Sau cumpără-ți ceva frumos. Un tablou scump sau niște lingouri de platină, că așa ar face ministrul finanțelor, ăla care ascunde în wc-ul din curte o colecție de artă ce ar face invidios și Louvre-ul. Ăștia doi lei pe care ți-i las pentru o cafea și o apă nu constituie evaziune, un cerșetor cîștigă mai bine decît tine din pomană. Se poate completa bugetul recuperînd bani de la alți evazioniști, nu dau nume, dar…Vuie Manghelie! Șuie Mova! Vuie Mîlcov! Huie Mrebenciuc! Nuie Măstase! Vuie Moiculescu! Uuie Mdrea! 
—–

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.