Sunt sătul de mutra lui. Mi se pare supra-apreciat și idolatrizat pe nedrept. Mi se pare ironic că moaca lui stă pe exact un miliard de lucruri de vânzare, pe când el pretindea că se opune capitalismului. Mi se pare ridicol că se cumpără exact un miliard de produse cu moaca El Revoluționarului original tocmai de cei care blamează consumerismul și scuipă în direcția lui.
În afara unui film okeiuț, nu știam multe despre el. Iar atunci când vorbești de rău pe cineva se cade să aduni o brumă de informații despre acesta, să nu pari tocmai un ignorant frustrat. Iar eu n-am vrut să par ignorant. Zis și făcut, gugălit și găsit. Alvaro Vargas Llosa i-a rezumat atât de bine faptele de vitejie încât n-am avut cum să nu-i traduc opera, un articol de prin 2005, găsit aici. Așadar, cele ce urmează sunt părerile lui, pe care le îmbrățișez și adopt cu mare drag. Viva La Răsculacion!
 |
| Comunism pentru mase, capitalism pentru șefi |
1. S-A OPUS CAPITALISMULUI – de fapt, Che Guevara chiar a promovat un fel de capitalism de stat. S-a opus sistemului de muncă salarizată caracterizat de “alocarea surplusului de valoare” (în jargon Marxist) doar când era vorba de corporațiile private. În schimb a transformat “alocarea surpului de valoare al muncitorilor” într-un sistem de stat. Unul dintre exemple este susținerea taberelor de muncă forțată, începând cu Guanahabibes în 1961.
2. A ADUS INDEPENDENȚA CUBEI – de fapt, a stat în spatele colonizării Cubei de către o forță străină. A instrumentat transformarea Cubei într-un cap de pod pentru puterea nucleară sovietică (a pecetluit decizia în Yalta). Fiind persoana responsabilă pentru “industrializarea” Cubei a eșuat în încercarea de a pune capăt dependenței tării față de zahăr.
3. A PROMOVAT JUSTIȚIA SOCIALĂ – de fapt, a contribuit la ruinarea economiei deviind resursele către industriile care au ajuns falimentare. În doar doi ani a redus la jumătate producția de zahăr a Cubei, adică principalul suport economic al acesteia. Raționarea hranei s-a făcut în timp ce insula se afla sub conducerea lui.
 |
| Che Guevara – o caricatură acum mai mult ca oricând |
4. I S-A OPUS MOSCOVEI – de fapt, s-a supus Moscovei până în momentul în care Moscova a cerut ceva în schimbul sumelor masive de bani transferate Havanei. În 1965 a criticat Kremlinul pentru că adoptase ceea ce el numea “lege a valorii”. S-a întors apoi către China în ajunul Revoluției Culturale, una din marile povești de groază ale secolului 20. Pur și simplu, a schimbat taberele, rămânând totuși pe terenul totalitarismului.
5. AVEA LEGĂTURI STRÂNSE CU ȚĂRANII – de fapt, a murit chiar din cauza faptului că nu a avut o legătură bună cu ei. “Masele de țărani nu ne ajută deloc”, scria el în jurnalul său Bolivian înainte de a fi capturat – un mod apt de a descrie călătoria sa prin ținutul bolivian încercând să stârnească o revoluție care nu putea înrola ajutorul Partidului Comuniștilor (cei care au fost destul de realiști să noteze că țăranii nu vroiau revoluție în 1967; avuseseră deja una în 1952).
6. A FOST UN GENIU AL LUPTEI DE GHERILĂ – cu excepția Cubei, fiecare efort al său în acest domeniu a eșuat lamentabil. După trimful revoluției cubaneze, Guevara a înființat armate revoluționare în Nicaragua, Republica Dominicană, Panama și Haiti, fiecare din ele fiind zdrobite. Mai târziu l-a convins pe Jorge Ricardo Masetti să conducă o incursie fatală din Bolivia. Rolul său în Congo în 1965 a fost în aceeași măsură tragic și comic. S-a aliat cu Pierre Mulele și Laurent kabila, doi măcelari, dar s-a angajat în atât de multe contradicții cu cel din urmă (iar relațiile dintre luptătorii congolezi și cei cubanezi erau atât de tensionate) încât a trebui să fugă. În final, incursia sa în Bolivia i-a adus moartea.
7. A RESPECTAT DEMNITATEA UMANĂ – de fapt, avea un obicei de a-și însuși proprietatea altor oameni. Le-a spus asociaților săi să jefuiască bănci (“masele chinuite sunt de acord să jefuiască bănci pentru că nici unul din ei nu mai are vreun sfanț”) și îndată ce a căzut regimul Batista i-a ocupat acestuia vila și a făcut-o a sa.
8. AVENTURILE SALE AU FOST O SĂRBĂTORIRE A VIEȚII – în schimb, a fost o orgie a morții. A executat mulți oameni nevinovați în Santa Clara, în Cuba centrală, unde forțele sale erau angrenate în ultimul stagiu al confruntării armate. După triumful revoluției, a fost șeful închisorii “La Cabaña” timp de jumate de an. A ordonat execuția a sute de prizonieri – foști oameni ai lui Batista, jurnaliști, oameni de afaceri și alții.
9. A FOST UN VIZIONAR– viziunea sa de ansamblu asupra Americii Latine era în cel mai bun caz cețoasă. De exemplu ideea că forțele de gherilă trebuiau să ocupe zonele de provincie pentru că acolo trăiau masele oropsite.De fapt, încă din anii ’60 majoritatea țăranilor au părăsit în mod pașnic zonele rurale în parte datorită eșecului reformei agrare, care împiedica dezvoltarea unei agriculturi bazate pe proprietate personală și a unei economii de scară prin reglementări absurde care interziceau orice fel de aranjamente private.
10. AVEA DREPTATE ÎN PRIVINȚA STATELOR UNITE – a prezis că Cuba va întrece SUA la capitolul PIB pe cap de locuitor până în 1980. În ziua de azi (n.r. 2005) economia Cubei abia supraviețuiește datorită subvențiilor petroliere venezuelene (cam 100.000 de barili pe zi), un fel de milostenie internaționalăcare nu vorbește prea bine despre demnitatea regimului.
