Dacă nu ești Simona Halep, antrenorul Simonei Halep sau părinții Simonei Halep, nu prea ai ce să-i reproșezi Simonei Halep. Pentru că de-aia, că nu v-ați racordat împreună rachetele și, chiar dacă ați fi făcut-o, oricum nu-ți datorează nici un fel de satisfacție. Femeia joacă tenis pentru ea (sau pentru bani, deci tot pentru ea), nu pentru tine.

Atunci cînd își reprezintă țara e o altă treabă, dar tot nu-i poți reproșa insuccesul pentru e clar că n-a pierdut intenționat. Că nu le are cu jocul aproape de fileu, că stă prost cu psihicul, că n-are nici un fel de strategie, că are un repertoriu restrîns de lovituri, e irelevenat, e treaba ei cum își face meseria. N-ai ce să-i reproșezi, nici măcar dacă ți-a stricat biletul la pariuri. Că nici ea nu vine la tine la birou să te acuze că ai făcut rapoarte de-a-mpururea sau că că nu știi să faci un tabel decent în Excell.

Însă cel mai stupid reproș pe care l-am auzit cu privire la jocul nesatisfăcător al Simonei e legat de contractele de publicitate ale acesteia. În linii mari, era ceva asemănător cu:

Bine că știe să facă reclame la [apă, materiale de construcții, altele] dar nu poate să o bată pe [jucătoare de tenis]

De parcă filmatul reclamelor ar fi obosit-o în asemenea hal că n-a mai putut juca la întreaga ei capacitate. De parcă ar avea vreo legătură sula cu prefectura, baba cu mitraliera sau contractul de publicitate cu performanța de pe teren. Nu există proteze pentru astfel de fracturi de logică, din păcate.

Eu n-am nici o așteptare cînd mă uit la meciuri de tenis. Nu-mi prea pasă cine cîștigă, deși aș prefera să cîștige ai noștri. Habar n-am de ce, că nu mă ajută cu nimic dacă un sportiv care vorbește aceeași limbă cu mine sporește în faimă sau avere. Mă uit la tenis de plăcere, că știu că e sportul cu cea mai mare concentrație de faze spectaculoase pe unitate de timp. Dacă într-un meci de fotbal de nouăzeci de minute poți să vezi maxim zece goluri, driblinguri spectaculoase și/sau ocazii la poartă, la tenis vezi un passing shot palpitant, un lob amuzant, un schimb intens de lovituri sau un backhand senzațional pe lungul de linie la fiecare două-trei minute. Deci, mă uit la tenis de dragul sportului, nu pentru că aș simți că Simona mi-e datoare cu victorie. Eu sînt foarte înțelept. Fii ca mine!

—–