Uimitoarele efectele benefice ale cepei, în toate formele ei de organizare – ceapă roșie, verde, albă, cepuță, arpagic, praz, etc. – au fost cunoscute oamenilor, dar și unor gorile mai gospodăroase, încă din cele mai vechi timpuri. Chinezii au fost deschizători de drumuri în acest aspect, Confucius lăsînd moștenire o mare vorbă legată de această incredibilă legumă: “Alege un job care-ți place și nu va trebui să muncești nici măcar o zi pentru a face bani de ceapă”. De-a dreptul motivațional! Senzațional și inspirațional!
În folclorul nostru, cel inventat de daci și pîngărit de popoare invadatoare și unguri, influențele cepei asupra sănătății poporului au rămas consemnate într-un mod unic. Izvoarele istorice orale – oralitatea fiind modul preferat de propagare a senzației de ceapă – formează o funie peste timp, oferindu-ne mostre de geniu rustic precum colinda “O, praz frumos!” și binecuvîntarea “Ceapa mă-tii de copchil!”, cea care-i adresată în mod tradițional năzdrăvanilor cu sănătate robustă, obținută pe care ereditară de la mamă.
poză făcută puțin mai devreme cu ajutorul unei cepe de dimensiuni medii, a unui aparat foto digital și a unui prieten foarte înțelegător |
Avînd asupra omului un efect opus celui pe care-l are usturoiul asupra vampirilor, ceapa lucrează în căi pe cît de misterioase, pe atît de eficiente. Rezultatele sînt garantate, fie că îți îndeși în ureche o micuță inimă de ceapă, ale cărei bătăi ritmice potolesc peste noapte fierbințeala sîngelui, fie că îți elimini germenii și bacteriile de pe talpa piciorului ticsindu-ți șosetele cu ceapă tocată în stil Julien (Încercați! Funcționează la fel de bine ca un duș, mai puțin partea cu mirosul).
Ținutul unei felii de ceapă între fese (sau buci, depinde din care parte a țării ești) are ca prim rezultat o răcorire winterfreshiană a fundului. Ceapa interfesieră împrospătează și salubrizează zona dorsală cu ajutorul acizilor sulfenici (cei care storc întotdeauna lacrimi din ochi, indiferent de ochi). Pe lîngă asta, prezența cepei în chiloți oferă un foarte bun subiect de conversație, ceva de genul:
Cine a mîncat ceapă? Mă, sigur n-a mîncat nimeni ceapă? Dacă n-a mîncat nimeni ceapă, de ce miroase atît de tare a ceapă? Serios, miroase foarte tare a ceapă! Și nu oricum, miroase a ceapă care s-a… făcut pe ea. Sigur n-a mîncat nimeni? Poate ați mîncat și ați uitat. Tu de ce rîzi? Cum adică? Bă, ești prost? Ți-ai băgat o felie de ceapă în fund? Ce? Mai multe felii? De ce? Nici nu mai contează. Ieși afară, ești concediat! Tuț ceapa mă-tii!
—–