Cînd s-a prăbușit avionul acela în Apuseni, am învățat cu toții un cuvînt nou: givraj. Costel Bojog chiar a scos un material foarte bun pe tema asta (poți să-i vezi stand-up-ul despre givraj și țurțuri aici). Ideea e că am învățat cu toții ceva din respectiva tragedie – un cuvînt. Givraj.
Acum, cînd a plouat cu debit de festival muzical, că numai la Electric Castle am mai auzit să se doboare așa recorduri de precipitații, am mai învățat o chestie, și anume că în canalizări există niște instalații numite clapete anti-refulare. Informația a apărut în mai multe locuri. Eu am găsit-o aici.
Cică unele imobile se inundă pentru că aceste clapete anti-refulare (sau clapete de sens) sînt montate greșit sau nu sînt montate deloc. Iar asta ține deja de proprietarii imobilelor, și nu de autorități sau de furnizorii de servicii de canalizare. Moment în care îmi vine să-i mulțumesc divinității că nu locuiesc într-o zonă cu probleme, că la cît de incompetent e administratorul blocului meu (deși e posibil să fie pur și simplu senil), aș fi constant inundat cu apă pluvială, eu stînd la etajul patru.
Apropo de ploi, cei de la Apa Nova București au sărit cu niște grafice colorate care arată cît de multă apă a picat din ceruri. Și a picat foarte multă, “cantitatea de precipitații a atins în unele zone ale Capitalei chiar 71,6 l/mp, comparativ cu o medie multianuală de 52.73 l/mp“, zic ei pe pagina lor de Facebook.
Ceea ce mă aduce la miezul problemei pe care am vrut de fapt s-o expun aici, și anume: fenomenele meteorologice extreme. Acestea sînt pomenite din ce în ce mai des cînd vine vorba de astfel de năcazuri naturale. Vorba oricărui bătrînel de la știri: n-a mai plouat așa de cînd mă știu eu. Fereastră Dumnezeu să să mai întîmple așa urgie!
Atît că fenomenele de la noi nu-s tocmai extreme. Sînt, mai degrabă, extremuțe. Călduțe, cum a fost și cutremurul ăsta de acum două-trei săptămîni. Un extrem diminutiv. Extremușor.
Ciclonul e un fenomen extrem. O ninsoare care ține două săptămîni e un fenomen extrem. Un uragan care îl face pe omul de la meteo să spună “
o să mori și tu și copiii tăi” e un fenomen extrem. Două zile de ploi sînt, în cel mai bun caz, un deranj maxim. Adică un extrem minim. Problema intervine cînd nu poți gestiona nici măcar minimele acestea, pentru că asociația de proprietari nu s-a putut înțelege să strîngă bani de țevi noi, pentru că vecinul de la doi refuză să coopereze în orice fel sau pentru că orice alt motiv ridicol.
Dar, în caz că situația globală meteorologică se va înrăutăți, și grație amprentei carbonice umane nu va avea încotro decît să se înrăutățească, vom ști ce e de făcut în caz de fenomene meteorologice mai agresive, pentru că am învățat ceva din inundațiile astea. În primul rînd, am învățat să ne asigurăm că nenorocitele alea de clape antirefulare sînt montate corect.
Căci, în caz contrar, ne tragem singuri clapa. Și cînd vom refula nu vom avea pe cine să dăm vina.
Nici măcar pe apă, care refuză ca proasta să se scurgă în sus, ca-n poza de la inundația școlii din sectorul 3
Inundarea Scolii Nr.88 din Sectorul 3 a fost facuta datorita investitiilor Primariei din Sectorul respectiv, care a pavat cu succes tot ce a gasit neacoperit la acel moment pe suprafata arondata: trotuare, alei, drumuri de acces, parcari, spatii verzi, locuri de joaca. Aceasta ar fi fost o actiune laudabila a edililor daca nu ar fi astupat toate scurgerile de canalizare, iar dupa prima ploaie torantiala apa s-a acumulat printre cladiri la fel ca la Piazza San Marco din Venezia in timpul fluxului. Greseli de constructie s-au mai facut si in alte orase, n-a fost nici o tragedie, n-a murit nimeni, astfel orice copil a avut posibilitatea sa faca surf cu skatebord-ul pe apa sau sa-si clateasca kendama.
Acum autoritatile locale vor avea de ales intre doua variante: ori cauta cu detectorul de metale capacele de canalizare ca sa afle unde sunt amplasate si apoi le ridica deasupra pavelelor, ori dau o Lege prin care toti locuitorii riverani (”Curat riverani, Coane Fanică!”) sa fie obligati sa se incalte cu cizme de cauciuc dupa fiecare precipitatie. Iar cand este invitat domn’Primar la vreo televiziune sa o ia cu el si pe Clotilde Armand ca sa anunte nivelul apelor: ”Vitan, hier: douze centimeters – baisse cinq centimeters”.