Tovarășe jurnal,

Faptul că scriu în tine trebuie să rămînă secret, asta-i de la sine înțeles. Nu de alta, că n-au ce să afle americanii din gîndurile pe care le aștern eu în tine, dar parcă e puțin gay să scrii într-un jurnal, adult fiind, și știi ce poziție am eu față de homosexualitate – prefer să-i întorc spatele. Nu în sensul ăla, porcule! Ai grijă ce spui, ar fi păcat să scap pe tine bricheta asta cu care-mi aprind trabucurile cubaneze.

Tocmai am tușit de la trabuc, a sunat ca și cum aș fi spus ‘Nemțov’. Ciudat.

În fine, o chestie care mă frămîntă zilele astea e următoarea: în contextul ăsta al încălzirii globale, se mai poate stîrni un război rece? Sau trebuie să mă pregătesc de un război călduț, la temperatura camerei? Cum sună ‘război nu tocmai călduț, ia pe tine o geacă’? Dacă nu-i găsesc un nume mai bun, ceva care să prindă la public și să arate cumva în manualele de istorie din viitor, îmi și bag picioarele și pornesc un război normal. Război punct.

Dacă Obama e cunoscut drept lider al lumii libere, leader of the free world, cum se zice la ei, eu cum m-aș putea brandui? Lider al lumii ocupate? Ha! Trebuie să țin minte gluma asta pentru cînd mă mai întîlnesc cu președintele Ucrainei. Să vezi ce față o să facă. Poroshenko? Mai degrabă Prostoshenko, ăla n-ar fi în stare să mi se opună nici dacă aș vrea să-i fur… nu știu… o sărutare.

Asta n-a sunat gay, nu? Că n-aș vrea să par gay, de asta o ard macho, la modul topless, de fiecare dată cînd am ocazia, ca și atunci cînd am călărit un cal avînd pieptul dezvelit. Sînt ca un cowboy, cowboii n-ar putea fi niciodată pe invers, nu?

Ești prost și o să-ți dau foc. Dar numai după ce te exilez în Siberia. Brokeback Mountain e ficțiune, n-are nici o legătură cu realitatea.

Am simțit nevoia să mă retrag cîteva zile. Nu văzusem nici măcar un sezon din serialul House of Cards și a trebuit să fac cumva să fiu la curent cu el. Mai ales de cînd am aflat că e principala sursă de inspirație a lui Victor Ponta, un politician de viitor din România. Oricum, sînt cam ciudați politicienii români. Țin minte că erau genul de oameni care aveau hoția în ADN, acum aud că hoția lor e în DNA. Aceeași Natașă, cu altă cămașă, presupun.

“Ce-am făcut cînd am lipsit” sună ca un titlu bun pentru o autobiografie, una care să fie despre Vladimir omul, nu despre Putin politicianul. Oare cît de greu ar fi să găsesc un scriitor talentat care să o scrie în locul meu și care apoi să se retragă de pe fața pămîntului? Știu că plagiez puțin titlul cărții Andreei Esca, dar n-ar fi prima data cînd îmi însușesc chestii care nu-mi aparțin.

Nu, Crimeea e altceva. Dar discursul pe care le-am rostit cu ocazia anexării sale a fost inspirat de Hitler, un alt tip neînțeles, ca și mine.

Ca fapt divers: cartea Andreei a fost una dintre cele mai furate cărți din librăriile românești în 2014. Îi înțeleg perfect pe români. Și eu aș fi curios să aflu ce are de zis Andreea, dar nu destul de curios încît să dau bani pentru asta.

Am terminat House of Cards în 4 zile, dar încă nu-mi vine să mă afișez în public, mai ales acum că mi-a ieșit un coș imens pe frunte. La ce aș mai putea să mă uit? Gotham? Cum să faci un serial despre Batman în care nu apare Batman? Și apropo de asta, Rusia de ce nu are supereroi? Trebuie să fac ceva în privința asta.

Te las, tovarășe jurnal, mi-am luat de pe torenți serialul The Americans. E despre spioni ruși infiltrați printre spurcații de americani și cred că o să mă ajute mai mult decît House of Cards. Din ăla nu pot să iau nimic util, pentru că pe mine n-ar îndrăzni nici o femeie să mă sfideze cum a făcut Claire Underwood cu Frank.

Dasvidaniya
—–