Category Archives: terorism

Proști cu pistoale

Religia nu omoară oameni. Oamenii omoară oameni.

Mi se pare atît de simplu. Proști cu pistoale ucid fără milă, din diverse motive, principalul motiv fiind faptul că sînt foarte proști. Oamenii care nu-s proști au empatie, înțelegere, toleranță, iubire și dorința de-a trăi fericiți într-o lume liberă. Oamenii proști au pistoale. Și dușmani. Și credința de nezdruncinat că au exclusivitate asupra adevărului absolut.

În 2015, deocamdată, au existat 52 de atacuri armate asupra școlilor din SUA. 30 de oameni au murit și 53 au fost răniți de proști cu pistoale. Bill Maher zicea într-o emisiune de-a lui că e din cauza frustrării sexuale. E posibil. Sigur a existat o frustrare de un fel sau altul, dar principalul combustibil al frustrării, părerea mea, e prostia. Oamenii deștepți au și ei frustrări, dar și le exorcizează în moduri care îi afectează doar pe ei. Din nou, e părerea mea și e supersimplificată, pentru că nu-s în stare de raționamente complexe în momentele astea.

Prostia poate fi naturală, întreținută prin îndoctrinare extremistă, sau poate fi clinică. Breivik, monstrul care a ucis aproape 80 de oameni, majoritatea adolescenți, în Oslo și pe insula Utoya, în 2011, le avea pe amîndouă. Extremismul lui de dreapta s-a combinat perfect cu schizofrenia paranoidă, astfel că islamofobia lui s-a manifestat cu o violență incredibilă (prostul povestea mîndru că unii dintre copii se prefăceau morți, dar el știa că mint și se ducea și îi împușca).

În clubul Colectiv au murit tineri masteranzi, arhitecți, fotografi și artiști doar pentru că niște sculer-matrițeri proști au ajuns în poziții de conducere și și-au răspîndit veninul prin amatorism și nepăsare. Silvicultorii cu opt clase ajunși parlamentari și ceilalți dobitoci care și-au luat bacul pe pile la 30 de ani sînt la fel de periculoși la fel ca teroriștii, dar proștii ăștia produc distrugeri de vieți umane cu ștampile și șpăgi în loc de pistoale. Corupția ucide, da, dar nu la fel de mult ca prostia.

Prostia se autoîntreține. Prostia violentă dă naștere la alte tipuri de prostii. Nu trebuie decît să citești comentariile din urma unui astfel de eveniment și riști să îți pierzi încrederea în umanitate. Caricaturiștii din sediul Charlie Hebdo și-au cerut-o, zic comentatorii. Asta înseamnă că și oamenii din cafenele, sala de spectacole sau stadion și-au cerut-o și ei? Islamul e de vină, zic aceiași comentatori, asta deși teroriștii Statului Islamic au ucis de sute de ori mai mulți musulmani decît alți credincioși. Închidem granițele, propun comentatorii, asta deși refugiații fug de frica acelorași proști cu pistoale și vinovații sînt de fapt alții.

Nu știu care-i soluția, dar sînt sigur că nu religia e de vină. Toate religiile se bazează pe un singur principiu: Nu fi nașpa! Oamenii proști interpretează textele religioase ignorînd metafora, simbolul, esența, sensul figurat, distorsionînd mesajul și interpretîndu-l prin filtrul propriilor frustrări. Și sînt frustrați pentru că sînt proști. Pentru fiecare prost religios care își impune punctul de vedere cu pistolul există mii de credincioși care au ales să vadă partea plină a paharului cu aghiasmă. Din păcate, aceștia din urmă sînt mai puțin vizibili, spre deloc.

S-ar putea să mă înșel, că m-am apucat să scriu doar ca să-mi mai domolesc neliniștile și să încerc să înțeleg ceva din toată nebunia asta. E groaznic ce s-a întîmplat, că muiștii ăștia au băgat frica într-o lume întreagă și au mînjit cu căcatul lor idelogic unul dintre cele mai frumoase orașe din lume. Au pătat cu sînge această catedrală a culturii și dezvoltării umane care este Parisul. Au atentat nu asupra unor oameni, ci asupra unui stil de viață. Știu, sînt patetic.

Și mai știu și că oricît de greu ne-ar fi nu trebuie să ne permitem să fim și noi proști. Pentru că atunci nu sîntem cu nimic mai buni decît ei. Dacă ne îngăduim să fim proști, au cîștigat. Dacă ne retragem înfricoșați, au cîștigat. Dacă ne schimbăm noi, pentru că ei nu-s în stare să se adapteze, au cîștigat. Și asta e valabil oricine ar fi ei.
—–

Je suis Tibi și je suis tres mîhnit

Partea cea mai tristă a zilei 7 ianuarie 2015 a fost că a dat ocazia unor cretini să susțină niște păreri la fel de cretine ca ei, conform cărora un om merită ucis doar pentru că a făcut niște glume despre “cele sfinte”. Pentru ei e absolut ok că niște ființe umane au fost executate în stradă ca niște șobolani, pentru că “au făcut glume proaste și și-au cerut-o”.

Pe mine asta mă mîhnește teribil, mă deprimă și mă sperie. Pentru că și eu fac umor. Și eu fac satiră, ba chiar am apărut și pe tv. Și eu risc să primesc o porție de “justiție divină” de la niște astfel de cretini pentru că nu trebuia să glumesc despre: țigani, unguri, moldoveni, preoți, pițipoance, politicieni, alex fucking velea sau echipa lor preferată. Din cînd a început umorul să fie luat în serios în asemenea hal?

Am pus pe youtube mare parte din emisiunile la care am contribuit (Cenzurat și Epic Show), emisiuni uneori incomod de sincere, dar mereu amuzante, cel puțin asta a fost intenția noastră, iar unele comentarii de acolo m-au îngrozit. Intoleranța și ignoranța aveau nivel de peste 9000. Încrîncenarea comentatorilor era too damn high. Pentru sănătatea mea mintală, am încetat să le mai citesc.

Unii spun că sărmanii jurnaliști francezi și-au meritat soarta pentru că au făcut glume foarte proaste. Cei care spun asta sînt genul de oameni care probabil ar spînzura un pictor pentru un tablou nașpa sau ar gaza laolaltă toți actorii care au primit vreodată Zmeura de Aur. Niște perfecționiști cu exigențe artistice neînduplecabile. Cum ar fi să îți iei un cap în gură de fiecare dată cînd spui un banc prost? Sau spui prost un banc bun. Cretini, ce mai!

Cretini cărora le place totuși să rîdă, asta-i paradoxal. N-ai cu cine dom’le, niște țărani. Oameni crescuți în frică, tăcere și ignoranță. Oameni pentru a căror drept la liberă exprimare (cretină, ce-i drept) au murit alți oameni. Cretini care m-au deprimat în așa hal încît cel puțin o săptămînă o să ocolesc Facebookul și o să mă uit la desene animate cu X-Men.

Nu contează ce au urlat cei trei ucigași, băi cretinilor, că nu poți blama un întreg popor sau religie pentru acțiunile a trei descreierați. În loc de “allah akbar” puteau la fel de bine să strige “mazel tov”, “cheers mate” sau “puie monta”. Fapta lor e impardonabilă și nejustificată.

Toată lumea știe că nu împuști pianistul. Fără muzică viața e pustiu.
—–

Terorismul la romîni (e la pagina 5)

Liderul islamist Omar Bakri a declarat într-un interviu acordat bulgarilor că Romînia ar putea fi ținta unui atac terorist. Nu știm dacă domnul Omar vorbește în cunoștință de cauză sau doar la modul general, dar dacă mai este ceva pe la noi ce merită atacat de teroriști, să ne spună și nouă, să mergem să ne facem poze cu respectivul monument sau locație sau ce-o fi, înainte să fie ras de pe fața pămîntului.

Într-un alt interviu, ceva mai local decît precedentul, Cristian Delcea, expert în psihologia terorismului, dacă vă vine să credeți că există cineva care poate înțelege ceva din psihologia cuiva care s-ar arunca în aer doar pentru promisiunea unei vieți de apoi încununate de dezmierdările a 72 de virgine (și nu experte în domeniu, ceea ce ar fi oricînd de preferat), spunea în felul următor: Românii se sperie uşor şi, din naivitate, ar putea chiar să coopereze cu ei (n.m. cu teroriștii). Deci, romînii sunt fraieri, chestie pe care o bănuiam oarecum, dar care parcă prinde mai multă consistență venind din partea unui expert.

Banksy – Aruncătorul cu flori
Dar atenție! este necesar să facem o fină distincție, pentru că ceea ce pare adevărat la nivel macro poate fi exact invers la nivel micro. Romînii, în general, pot fi clasificați ca niște naivi inculți, bețivi leneși, dar mîndri, cu ifose și pretenții nejustificate, în timp ce romînul luat de unul singur poate fi, și este de cele mai multe ori, harnic, isteț, altruist, bun gospodar și real pansament pentru sufletele celor apropiați. Exact asta îi spune, în mare, K. lui J. în primul film Men In Black, explicînd motivul pentru care existența extratereștrilor n-a fost dezvăluită publicului larg.
Soluția propusă de expert, una pe care orice om cu o brumă de logică o poate intui și singur, este acordarea unei atenții mai mari fenomenului, adică renunțarea la confortul ignoranței și folosirea mai intensă a conexiunilor neronale ce vin ca dotare standard pentru fiecare dintre noi. Mai pe concret, domnul Delcea spune că  „Noi ne risipim resursele şi atenţia asupra unor personaje ca Bianca Drăguşanu, Cruduţa sau alţii de la emisiuni hilare cum este cea a lui Capatos în loc să fim atenţi la adevăratele probleme”. 

Pe scurt, zic eu, adevăratul terorist, adică cel care are potențialul de a provoca cele mai mari și mai durabile distrugeri, și asta la nivel național, nu doar local (gen o explozie mare, hiroshimică), este cancanul. Talibanii tabloidizării (Capatos, Gherghe, Măruță, etc.) bombardează constant turnurile gemene pe care se sprijină decența și bunul simț. Înarmați pînă-n dinți cu grenade cu anti-neuroni (Crudu, Drăgușanu, eleva lui Mazăre, Bote, etc.), soldații jihadului monden lasă în urmă mai multe victime decît un întreg convoi de mașini capcană. Dacă stau să mă gîndesc bine, nici nu există capcană mai mîrșavă decît cea a prostiei.

Vestea bună, ca să terminăm totuși într-un mod optimist, este că mai există încă speranță. Cruciada anti-îndobitocirecompletăapopulației pe bază de cancan a fost pornită de Robert Turcescu, cel care a fost primul care a sărit în sus și s-a agitat ca un apucat și s-a răstit la cei de la CNA (nu ca să-i desființeze ci ca să-i convingă să-și facă treaba) după ce a observat, cum bine au formulat cei de la paginademedia.ro, că televiziunile livrează jeg pentru rating. E vorba de ProTv și Antena1, care pentru rating (=bani) au făcut “divertisment” de calitate pe spinarea unei persoane cu dizbilități. Așa cum face OTV-ul de mulți ani încoace cu Dănuț Diaconescu & company.

În concluzie, cancanul dăunează grav sănătății psihice. Pentru o viață sănătoasă, feriți-vă de el ca de măgăruș!
. . .
. .
.