Category Archives: studiu

Bărbații se maturizează la 43 de ani. Băieții, niciodată

În timp ce luam o pauză de la cititul cărții despre copiii peculiari ai doamnei Peregrine – o carte care îmi place în mod special deoarece conține poze și nu se apleacă prea insistent asupra paradoxurilor temporale pe care le implică buclele generate de ymbryne -, am dat peste o informație veche de 3 ani. Hei, mai bine mai tîrziu decît deloc, nu?

Un studiu relativ superficial condus de o televiziune britanică a descoperit că bărbații se maturizează la rotunjoara vîrstă de 43 de ani. Mai să mă înec cu paiul prin care sorbeam cacaoa cu lapte cînd am citit una ca asta. S-a cutremurat cu mine întreg cortul de pături pe care-l făcusem în sufragerie. 

Partea plină a penarului cu creioane colorate e că mai am de văzut destule desene animate pînă să împlinesc 43 de ani. E vreme berechet să-mi completez colecția de comics-uri cu Batman și figurine X-Men și să-mi cumpăr un al doilea costum de nunți și botezuri, căci pe primul l-am rupt cînd încercam să-i demonstrez unui tip că pot sări mai sus decît el. 

La 43 de ani totul e gata. Pentru bărbați, cel puțin. Conform studiului, atunci se marcheză oficial sfîrșitul copilărelii. Atunci încetează să mai fie amuzante pîrțurile și farsele. Atunci începi să dansezi la modul serios, nu să te spargi în figuri ironic. Atunci începi să gătești chestii mai complexe decît un bol de cereale cu lapte și să nu mai papi șaorme la 3 noapte, beat muc după ce-ai stat 8 ore la terasă cu băieții, timp în care ați povestit aceleași cinci povești pe care le reciclați de fiecare dată cînd vă întîlniți. 
La 43 de ani începe, aparent, resemnarea. Dar am găsit o cale să mă feresc de ea. De ziua mea, în anul în care voi împlini 43 de ani, cînd resemnarea va dori să-și facă un sălaș în sufletul meu, am să închid ochii, am să-mi bag degetele în urechi și am să strig tare lalalalalalalalalalala pînă cînd resemnarea se satură de mine și mă lasă în pace.
Hai c-am rezolvat-o și pe asta, mă duc să mă joc jocul ăla cu rîme colorate pe smartphone. Mai tîrziu, dacă nu e prea frig, poate ies puțin și cu trotineta să încerc niște trick-uri noi. Îmi permit, că mi s-au vindecat complet juliturile de cînd am căzut cu bicla.
—–

Studiu recent descoperă că ignoranța e semn de inteligență

După ce o suită întreagă de studii a asociat trăsături de caracter absolut neașteptate inteligenței, găsind dovezi care să ateste că leneșii sînt mai deștepți decît oamenii harnici, că dezordinea sporește creativitatea, că adormirea la ore tîrzii e specifică decît celor cu IQ peste medie și că scărpinatul în cap atrage ideile bune, o echipă de cercetători britanici a demonstrat fără echivoc că ignoranța este un semn clar de inteligență.

Specialiștii în neurologie au condus o serie extensivă de teste menite să măsoare activitatea creierului la specimene umane în timp ce sînt confruntate cu dovezi privind evoluția, încălzirea globală, lipsa oricărei legături cauzale dintre vacin și autism, dar și inutilitatea unor domenii precum homeopatia, speakingul motivațional și astrologia.

Spre surprinderea lor, cercetătorii au descoperit că activitatea creierului este mai crescută la cei care neagă dovezi evidente și ignoră argumente logice bazate pe experimente reproductibile.

Cei care cred în creaționism, cei care sînt convinși că încălzirea globală e un mit inventat de conspiraționiștii din domeniul aparatelor de aer condiționat, cei care își tratează bolile cu apă chioară ce ține minte formula chimică a leacului, cei care își organizează viața în funcție de horoscop sau de indicațiile unui mentor motivațional, toți aceștia par să prezinte o activitate crescută la nivel neuronal, întrecîndu-i în activitate cerebrală pe cei care se încred doar în chestiuni demonstrabile.

Cercetătorii au dedus că, paradoxal, e nevoie de o cantitate sporită de procese cerebrale pentru a nega complexitatea adevărului și pentru a crede în magie și alte vrăjeli liniștitoare. Creierul lucrează mai intens pentru a întreține ignoranța facilă decît pentru a accepta dovezile științifice. Un creier ce lucrează asiduu este caracteristic celor înzestrați cu inteligență remarcabilă (de unde și convingerea populară că proștii au mintea odihnită).

Astfel că, singura concluzie ce se poate extrage din acest studiu este că ignoranța denotă inteligență.
—–

RAPORT: A crescut numărul femeilor care numai ele știu ce-i în sufletul lor

Un raport recent al Organizației Mondiale a Sănătății, Departamentul pentru Evaluarea Psihologică a Resemnării Existențiale din Sufletele Indivizilor Europeni, a descoperit că în ultimii ani a crescut cu mai bine de 15% numărul persoanelor adulte de sex feminin care numai ele știu ce-i în sufletul lor.

Raportul, bazat pe un studiu compilat din declarațiile mai multor doamne ce povesteau în fața blocului după ce s-au întors de la piață, a confirmat că sufletul uman e un complex abstract impenetrabil ale cărui mîhniri nu pot fi intuite de vecine sau colege de muncă. Inscrutabilitatea acestuia dovedește ceea ce majoritatea femeilor bănuiau deja, și anume că numai ele pot ști ce frămîntări zac în sufletul lor și cît de greu le-a fost în trecut.

Mai bine de trei sferturi dintre femeile participante la studiu au reușit să demonstreze, prin povești, deducții personale și anecdote auzite de la o prietenă bună, că numai ele știu ce-i în sufletul lor. Același studiu a mai descoperit și că nimeni nu poate să-și dea seama cîte sacrificii au făcut și prin cîte au trecut ele (femeile, n.r.) ca să ajungă aici.

De asemenea, s-au găsit unele indicii care dau de înțeles că femeile simt altfel chestiile astea.

Marja de eroare a studiului este mai mică de 3%, întrucît s-au luat măsuri ca emotivitatea participantelor să nu fie influențată de sîngerările lunare (s-a eliminat astfel isteria menstruală specific feminină care ar fi putut afecta rezultatul).

Departamentul E.P.R.E.S.I.E. va iniția în curînd un alt studiu, unul care dorește să afle motivele pentru care bărbații refuză să facă și ei puțină curățenie prin casă. Ce, le pică mîna dacă dau cu aspiratorul sau spală un castron? Ei, drăcia dracului.
—–

În studii să n-ai încredere, nici atunci cînd fac cadouri

Conform unui studiu recent, publicat în revista Nature prin vara anului trecut, majoritatea studiilor psihologice nu sînt demne de încredere. Două treimi dintre ele, un procent impresionant, nu pot fi reproduse. În cel mai bun caz, pot fi considerate excepții, fiind irepetabile. În traducere, sînt mai irelevante și decît lucrările științifice ale pușcăriașilor de bani gata de la noi.

Marja asta de eroare nu poate fi pusă în cîrca rivalității de breaslă, că nu-i o ipoteză lansată de cercetătorii americani, invidioși pe cercetătorii britanici că au cele mai spectaculoase rezultate și cele mai impecabile halate. E o realitate tristă care mă face să mă îndoiesc de validitatea noilor descoperiri. Poate că și acest studiu, care spune că majoritatea studiilor dau rezultate ce nu pot fi verificate, e greșit în proporție de două treimi. Mai pot să am încredere de acum încolo în studii, de orice fel ar fi ele?

De exemplu, să aplec urechea la cel care spune că mariajul e mai sănătos pentru bărbați decît pentru femei? Printre altele, studiul spune că la bărbații necăsătoriți riscul de-a dezvolta boli cardiace e de 14 ori mai mare decît în cazul celor căsătoriți. În lumina noilor informații, mă declar sceptic în privința asta, mai ales după ce-am citit că studiul e făcut în colaborare cu Școala de Igienă și Medicină Tropicală din Londra, care are o sonoritate de Frutti Fresh al sistemului educațional britanic.

Un altul spune că un pahar de vin face cît o oră la sală. Ceea ce ar înseamna că eu sînt un fel de bodybuilder maratonist. În condițiile în care eu obosesc urcînd scările pînă la etajul trei, nu pot să echivalez alcoolul cu fitnessul. Dar pot să îmi imaginez de acum în colo că beția nu provoacă mahmureală, ci febră musculară. La cap.

Tot în 2015 s-au găsit unii să susțină că plictiseala stîrnește creativitatea. Din moment ce instituțiile publice de la noi nu-s pline de artiști, mă îndoiesc că o fi chiar așa. Nu s-a văzut plictiseală mai mare decît în școlile românești. Cu toate astea, elevii sînt atît de lipsiți de creativitate încît toți copiază la examene în aceleași două-trei feluri.

Ultimul pe care am avut răbdare să-l iau în seamă e studiul care spune că femeile au nevoie de mai mult somn decît bărbații. Nu se precizează dacă e somn de frumusețe sau nu, deci deja mi se pare incomplet. Oricum, mi se pare că-i genul de studiu publicat de niște tipi care aveau nevoie de puțină liniște la ei acasă, așa că s-au apucat să manipuleze datele astfel încît acestea să arate că creierul feminin e mai complex și că are nevoie de mai mult timp pentru a se reface. Puteau să fie și ei sinceri, să inventeze un studiu care să arate că bărbații căsătoriți au nevoie de mai multă liniște la ei acasă și că nu trebuie împovărați cu povești neinteresante despre colegele de lucru ale soțiilor lor.

(sursa foto)
—–

Județul Teleorman ignorat complet de recensământul populației

Pentru că specialiștii români n-au reușit nici până în ziua de azi să confirme existența județului Teleorman, Institutul Național de Statistică a ignorat complet presupusul județ în tentativa lor de a face un recensământ cât mai precis al populației României.

Rezultatele neconcludente ale studiului anterior i-au buimăcit și descurajat pe statisticieni, astfel că ei nu s-au mai catadicsit să încerce să angajeze și să pregătească recenzori, convinși că aceștia s-ar fi rătăcit deznădăjduiți și fără direcție în niște teritorii pustii lipsite de viață și speranță. În același timp, și-au redus unele din cheltuieli, și s-ar fi făcut chiar și mai multe economii dacă statisticienilor li s-ar fi aprobat propunerea conform căreia recensământul să vizeze doar locuitorii județelor mai răsărite ale țării, județe cool precum Bihor, Brașov, Cluj, Constanța, Prahova, Sibiu, Timiș și altele, maxim 15 în total.

Județul-fantomă va fi astfel ignorat de mult prea mediatizatul recensământ, iar dacă existența sa va fi dovedită ca fiind o certitudine, o să vrem să vedem personal dovezile, rămânând deocamdată sceptici.