Category Archives: shopping

România are cel mai Black Friday din lume

România e fruntașă la multe categorii: toalete în fundul curții, mame minore, impozite pe muncă, performanță în corupție și Black Friday. Dacă la unele dintre acestea suntem doar cei mai buni din Europa, la Black Friday suntem cei mai buni din lume. O spune și poza care arată că țara noastră a fost pe primul loc pe Google la numărul de căutări pentru “Black Friday” în ultimele șapte zile. Dacă se adăugau și cifrele obținute din căutările pentru “Blec Fraidei”, eram premianții galaxiei. Dar n-a fost să fie. Ne-au întrecut glofenienii din Sistemul 32X.

Reușita asta n-are nici o legătură cu pofta nebună de cumpărat aspiratoare a românilor. Motivul pentru care i-am întrecut chiar și pe amărâții de americani la o sărbătoare inventată de ei este faptul că am ținut-o cu o săptămână mai devreme. Adevăratul Black Friday, cel american, e pe 23 noiembrie, adică în ziua în care majoritatea românilor sunt deja sătui de înjurat curierii care nu le-au adus coletele.

Românii sunt un fel de catolicii reducerilor – au ținut Black Friday-ul cu o săptămână mai devreme. Ceea ce nu-i rău deloc, că de obicei îl țin prin februarie sau de Paște. Orice promoție poate fi un Black Friday la noi: Black Friday-ul Îndrăgostiților, 1 Mai Black Friday-esc, Mica Unire și Marea Reducere de Preț, Sfântul Black Friday-rie sau alte sforțări demne de creativii de la Altex.

Ceea ce îmi aduce aminte de o glumă mai veche:

Î: Cum se numește la români o promoție care n-are nici o legătură cu Black Friday?

R: Black Friday.

 

Tonomatul cu caviar și bagatelizarea luxului








Pentru mulți oameni, mai precis vreo 99% dintre noi, caviarul reprezintă apogeul eleganței și al delicateței gastronomice. Răsfățul acesta suprem era inaccesibil până acum pentru plebei, prețul ridicat al acestei bunătăți fiind de-a dreptul nesimțit de prohibitiv. Aceasta injustă barieră socială a fost doborîtă recent de trei mall-uri din Los Angeles, care au introdus conceptul revoluționar de automate care servesc caviar.

Singurul neajuns al acestui tip de tonomatizare a luxului este faptul că delicatesa aceasta, pe care doar puțini oameni o știu aprecia la adevărata ei valoare, riscă să devină mainstream. Deoarece prețul ridicat este dat de raritate, momentul în care fiecare gură-cască care-și face promenada prin mall își va pemite să-și tartineze biscuitele cu caviar scump, prestigiul acestuia va fi știrbit în mod irecuperabil. Dar poate că asta nu se va întâmpla prea curând, prețul caviarului disponibil în automat variind între 5 și 500 de dolari uncia, în funcție de sortiment. Deși, dacă au și americani cocalarii lor, parcă văd cum se umplu pereții feisbucului cu poze cu caviar ieftin, sau, în cazuri mai extreme, poze cu mac din cozonac făcut să pară caviar.

În caz că nu știați, caviarul propriu-zis constă în icrele sărate ale sturionului, dar termenul include cu generozitate și icre ale altor pești precum somonul.

Dar caviarul nu este nici pe departe singurul răsfăț culinar cu care acest automat își delectează clienții, el oferind și conserve cu escargot, adică melci cu accent franțuzesc, ulei de trufe albe, sare de trufe, produse cosmetice derivate din caviar, precum și veselă sau tacâmuri perlate.

Deși mă tem că dacă începi să te promovezi și să te poziționezi pe piață ca fiind un mall exclusivist, rafinat, plin de bun gust, modestie și bun simț, riști să-ți pierzi întreaga clientelă. Mall-urile n-au fost inventate pentru genul acesta de oameni.
. . .
. .
.

Televizoare inteligente, de neam prost

Cu ocazia tîrgului de electronice din Las Vegas de la începutul lui ianuarie am aflat și eu care o să fie televizoarele pe care n-o să mi le permit nici peste 20 de ani. Și parcă sunt mai liniștit acum că am aflat, e ca și cum mi s-a luat un văl de pe ochi și pot vedea mult mai clar viitorul. Un viitor în care n-o să am un televizor de neam prost, mare cît peretele garçonierei. Inovația supremă în materie de experiențe televizionistice este ultrahașdeul, televizorul cu o imagine de 4 ori mai cristalină decît banalul HD. O să putem vedea astfel fiecare por individual de pe mutra acră a Danei Grecu, ce bucurie! Numai bine că pînă atunci mai îmbătrînește și ea puțin, probabil la fel de elegant cum a făcut-o și pînă acum.

poza via engadget.com

Deocamdată prețul acestor divaisuri este prohibitiv înspre de-a dreptul ridicol, dar n-a zis nimeni că acele multe milioane de pixeli care se îngrămădesc pe ecran ca să-ți ofere o imagine uber-limpede a cheliei lui Capatos sunt ieftine. Și nici hoardele de tocilari care au dezvoltat acest produs realmente esențial traiului urban n-au muncit pe biscuiți, ci pe bani mulți, cu care să-și cumpere jocuri video și boardgameuri cu care să-și păstreze intactă virginitatea.

Aceste tv-uri ultra HD pot genera imagini mult mai clare decât o face mama natură sau realitatea în general, ceea ce face ieșitul din casă aproape redundant. Nu știu exact ce rezoluție are realitatea, dar astea ajung pînă la 4k, whatever that means… Oricum pentru mulți oameni viața virtuală este deja de preferat vieții reale. Eu cel puțin sunt mai amuzant pe Facebook decît în persoană, plus că arăt mai bine printr-un filtru Instagram. Deci e clar încotro ne îndreptăm…

Și asta nu e singura invenție ce ne va modela viitorul și va schimba iremediabil felul în care privim manelele de pe Kanal D. Nici vorbă! O altă găselniță, zămislită de materia cenușie a altui grup de tocilari, va putea face ca televizorul să recunoască hainele purtate de oamenii din programele tv și ca noi să le putem cumpăra direct din telecomandă. Vă imaginați cum ar fi să vedem pe stradă lume îmbrăcată ca Busu’ de la meteo? Sau blocuri pline de happilici? Pentru că e clar că partea vestimentară este doar primul pas din integrarea shoppingului agresiv în fiecare aspect al vieții. În viitor vom putea face cumpărături direct de pe oglinda de la baie, cînd ni se va termina paste de dinți, sau de pe LCD-ul frigiderului atunci cînd vedem că nu prea mai avem ceapă roșie și suntem în pericol să mîncăm slănina goală. Încă nu-mi dau seama cum o să ne putem îmbulzi la cozile de la moaște din fața smart-tv-ului, dar sunt sigur că niște minți luminate lucrează deja la asta.

Ultimul dar nu cel din urmă – smartfonul pe post de telecomandă. Și astfel nu va trebui niciodată să te desparți de minunata prelungire a brațului care este telefonul mobil. Felul în care interacționezi cu aparatele casnice va fi potențat prin intermediul telemobilului, astfel că în viitor vor exista aplicații pentru Android prin care să-ți programezi aragazul să-ți facă o porție de cartofi prăjiți. Sau să-ți pună o tură de haine la spălat. Sau să bată în țeavă vecinilor care iar au dat muzica tare. Sau să-ți sufle în butoiul cu varză. Posibilitățile sunt nelimitate.
Compania Apple va avea deja o bază pe lună pentru toți clienții ei, care vor deveni, treptat, captivi la și propriu și la figurat, asta după ce-și vor vinde sufletele pentru noul gadget puțin mai mare ca un iPhone și puțin mai mic decît un iPad Mini (name pending…).

Și astea-s doar o parte dintre incredibilele noutăți pe care le vom putea experimenta în viitor pe propria retină. Televizoare mai mari, mai deștepte, imagini infinit mai clare și opțiuni de shopping direct de pe canapea. Din păcate, în ceea ce privește calitatea programelor difuzate pe televizoarele astea dăștepte, viitorul nu arată deloc bine.

P.S.: Televizorul pe care îl am acum e primit împrumut și are o diagonală de exact 2 șnițele. Îl țin mai mult ca suport pentru peștișorul de sticlă.
. . .
. .
.

Voi cum vă protejați bananele?

Unii dintre noi au prins vremurile în care un fruct exotic precum banana era prețuit mai ceva ca zestrea bunicii și era așezat frumușel pe dulap, călare pe un ziar, anticipându-se cu poftă momentul în care va da în pârg, pentru o optimizare a experienței de consum. Nimic greșit aici, valoarea crescută era dată de raritatea evenimentului, deci comportamentul era pe deplin justificabil.

Mai multe instrucțiuni la bananabunker.com

Dar în Anno Domini 2012 este surprinzător să vezi că aceeași atenție semi-paranoică este acordată unui fruct care aproape că poate fi găsit pe toate tarabele, la prețuri de multe ori derizorii. Și mă refer aici la produsul din poza alăturată, botezat în mod inspirat Banana Bunker și fiind nici mai mult nici mai puțin decât un container protector pentru banane. Extrem de util pentru toate acele momente în care bananele tale trebuie apărate de lovituri, izbituri, căzături, violențe și alte agresiuni în drumul dintre supermarket și bucătărie sau bucătărie și servici, bunkerul bananier este eficient chiar și în momentele în care îți scapi banana de la etajul trei sau vrei să bați cu ea un cui sau sparge capul unui vecin, lucru ca nu se poate înfăptui cu o banană simplă.

Având aspectul inconfundabil al unui dildo pentru avansați, bunkerul de banane acționează ca un prezervativ dur, ajustabil în partea de mijloc, în care fructul tău preferat (adică banana) este ferit de toți factorii învinețitori și frăgezitori de pulpă care afectează în mod negativ integritatea miezului bananier și-l fac cleios și îi dau altă culoare și textură înspre marea dezamăgire a tuturor sensibililor și fandosiților. Caz în care prețul de 7 dolari plus livrare nu este deloc exagerat, singurul neajuns al produsului fiind faptul că nu funcționează deloc în cazul merelor, al feliilor de pepene sau al căpșunilor.
În caz că n-am fost destul de explicit cu privire la utilitatea bunkerului de banane, filmulețul de mai jos singur vă va convinge:
 

Despre cărțile de dezvoltare personală

Tot mai multe librării acordă un raion întreg cărților de dezvoltare personală, genul de cărți care te învață cum să-ți faci prieteni în 7 pași ușori sau cum să te prefaci că-ți pasă despre ce zice șeful sau cum să fii un vânzător atât de bun încât să poți vinde editoriale economice ziarului Click. 
Părerea unanimă a redacției acestui blog e că mai toate cărțile din secțiunea respectivă, cărți care încep cu titluri gen Cum să…, sunt o imensă risipă de hârtie. Mai mult, un răspuns simplu la majoritatea chestiunilor pe care așa-zisele cărți vor să le rezolve în sute de pagini ar fi pur și simplu Nu fii prost
Cum să te adaptezi la schimbare? Nu fii bătut în cap. Cum să te vindeci după o relație eșuată? Nu fii un idiot complet. Cum să ai un stil de viață cât mai zen? Încearcă să nu fii un dobitoc ignorant. După cum vedeți, toate răspunsurile sunt variații pe aceeași temă.

În mod de-a dreptul profetic, mai sus am schițat câteva propuneri pentru viitoare bestsellere, ca dovadă a faptului că oricine poate scrie astfel de cărți. Titlul fiind partea cea mai grea, urmează doar să dezvolt una din idei în vreo 150 de pagini bine aerisite, după care mai trebuie doar să mă hotărăsc pe ce-mi cheltui grămezile de bani încasate de la toți naivii.
—–