Există unele cărți din care erotismul răzbate atît de pregnant că îți vine să le citești cu o singură mînă. Fiorul literar ce te pătrunde în timpul lecturării unor astfel de opere e incomplet dacă nu e însoțit și de un fior trupesc, unul care să sporească simțitor plăcerea cititului.

Într-un cinematograf 3D cu accesorii (căruia unii îi spun 4D sau 7D pentru că nu știu diferența dintre dimensiuni și simțuri), scaunele se mișcă în funcție de acțiunea de pe ecran, ești stropit cu apă cînd personajul trece pe lîngă vreo cascadă sau baltă, simți vîntul pe față cînd zbori și miroși toate aromele din poveste. Imersiunea în realitatea virtuală e înlesnită de aportul acelor simțuri care de obicei vegetează în timpul vizionării unui film.

Cînd citești, însă, nu te poți baza decît pe propria imaginație. De aceea, niște francezi au inventat un vibrator care comunică cu dispozitivul de pe care citești. E vorba de un ouț cochet pe care-l apucă tremuriciul exact în momentele în care autorul vrea să-ți transmită ceva mai intens decît o metaforă bine ticluită. Dispozitivul funcționează cel mai bine pentru cărțile electronice cu conținut erotic, deși poate fi întrebuințat la fel de bine pentru stîrnit orgasme patriotice atunci cînd citești Dan Puric.

Orgasmul literar era pînă acum de un singur fel – cerebral. Acum, cu ajutorul acestui proiectil fuchsia ce seamănă cu o pipă din viitor, orgasmul literar depășește granițele imaginației, căpătînd dimensiuni fizice. În acest fel, întrebarea ‘Ce a vrut să transmită autorul?’ poate avea un răspuns concret: autorul a vrut să transmită orgasme.

Spermatozoidul supradimensionat poate fi pus la lucru și în timp ce te delectezi cu clasici ca Henry Miller, dar poate fi întrebuințat la modul jucăuș și atunci cînd vrei ca seria Game of Thrones să fie mai aproape de serialul de pe HBO în ceea ce privește sexualitatea. Și e singurul lucru care poate face frecventabil un roman precum 50 Shades of Grey.

Variante pentru bărbați nu există, că altfel aș fi putut deja să vă spun din experiență cît de mult mi-a plăcut să citesc niște fan-fiction cu Hermione din Harry Potter.

Singurul neajuns al acestei invenții ar fi situația în care nu poți termina o carte pentru că încă nu te-a terminat ea pe tine. Sau că faci gălăgie în biblioteacă atunci cînd citești.

Oricum, în clipul de mai jos, în care o tipă îmbrăcată are cel mai artistic orgasm pe care l-am văzut vreodată (pentru că-i în alb-negru), nu pare că lectura e cea care provoacă orgasmul, deci poate că nu-i mare gheșeft să le combini pe cele două.

Dintr-un motiv sau altul, dar în special pentru că e obligatoriu s-o faci cel puțin o dată în viață, ai murit. Toți prietenii ți-au scris pe Facebook mesaje de adio, pentru că suferința manifestată în public e mai validă decît oricare alta, dar și pentru că-s niște penibili care nu știu că pe Lumea Ailaltă nu există acoperire 4G și nici Wi-Fi gratuit.

Ai început să te obișnuiești cu propria neființă, dar senzația n-a durat mult. Prin comparație cu eternitatea, nimic nu durează mult, dar să zicem că au trecut cîteva luni de la înmormîntarea rămășițelor tale lumești, timp în care n-ai făcut altceva decît să vezi cum rudele se ceartă pe averea ta. Dacă știai, o stricai pe curve și alcool. A început să te macine o neliniște, să te răscolească un fior lăuntric prin zona în care îți atîrnau mai demult testiculele.

Sătul de circul ieftin și de moșternirea genetică pe care ai lăsat-o posterității, te-ai apucat să bîntui cabinele de probă ale magazinelor de lenjerie intimă din mall, așa că acum îți cam vine a fute ceva. Nu prea ai ce face în direcția asta, așa că te bazezi pe autosuficiența sexuală pe care ai exersat-o atît de mult ca adolescent.

Ți-e ciudă, pentru că ai strîmbat din nas atunci cînd ai aflat că din cenușa ta s-ar fi putut face un minunat dildo, cu care și-ar fi putut alina suferința toate cele pe care le-ai părăsit atît de devreme. Ai spus că e blasfemic să pui resturile lumești ale cuiva într-o jucărie sexuală, ai spus că e necrofilic și necreștinesc, dar acum ți-ai vinde nemurirea pe-un hand-job. Ca să vezi, moartea chiar pune lucrurile într-o perspectivă inedită.

De unde era să știi că pofta de penetrare te va urma și dincolo de moarte? Erai atît de convins că Raiul tău personal va fi un bufet suedez de tip all-you-can-fuck. Dacă ai fost măcar puțin deschis la minte, să-ți pui deoparte niște cenușă într-un falus de sticlă, acum puteai să pătrunzi păsărici în voia sufletului. Desigur, cu condiția ca respectivele păsărici să n-aibă grețuri în a se masturba cu praful carcasei tale lumești. Asta e, data viitoare să fii mai prevăzător.
—–

Mihaela Rădulescu, femeie care fierbe ouă

S-a întîmplat să-mi apară pe wall-ul de Facebook ceva comentariu sau link sau glumă despre Mihaela Rădulescu și al ei orgasm matinal și am vrut să aflu și eu despre ce e vorba. Mai auzisem eu de conceptul de orgasm, dar nu eram complet lămurit. Dacă cineva putea să arunce o lumină asupra lui, acesta putea fi doar Mihaela Rădulescu. Sau Andreea Marin.

Andreea fiind ocupată probabil cu propriile orgasme, pe care trebuie să și le traducă din limba turcă, a rămas Miha să ne explice ce și cum:

“In Romania, varsta mea e trecuta deja in loja senectutii. Jeez, am 45 de ani si dimineata am avut un iaurt, un orgasm si doua oua. Fierte. Si inca pot pleca la munca in pantaloni scurti.” Mihaela Rădulescu, femeie modernă 

Articolul complet e aici. E banal și putea fi scris de oricine, absolut oricine, chiar și de latura mea feminină, aia care încă se gîndește la o veioză pe care am văzut-o acum trei săptămîni. Imaginați-vă în timp ce citiți articolul că e scris de Tonipoptămaș și o să observați că între banalitățile pe care tipul de fură de pe interneți și banalitățile pe care Miha le consideră originale și relevante nu e nici o diferență.

Inserția orgasmului în meniul de-dimineață e un non sequitur pus acolo doar pentru valoarea lui de șoc și pentru a da impresia că în rîndurile următoare există posibilitatea să citești ceva la fel de interesant. Ce legătură este între orgasm, felul în care-s pregătite ouăle și lungimea pantalonilor? Exact aceeași legătură care există între Miha și scris. Jeez, am aproape 30 de ani și dimineață am avut o felie de pîine cu gem, o idee de film mut și o tunsoare ieftină. Pierdut în spate. Și încă pot să merg la muncă în pijamale, pentru că eu lucrez de acasă.

Apropo de citatul de mai sus – Mihaela, varianta corectă e “jizz”, nu “jeez”.

Stilul ei e cumva dezlînat, șleampăt, fără direcție, și faptul că își îngroașă singură ideile principale arată exact cît de mult își desconsideră cititorii, care n-ar ști care-i morala articolului dacă nu le-ar fi subliniată de Femeia Modernă Mihaela Rădulescu. Singura care a descoperit beneficiile joggingului.

Ați înțeles, nu? Dînsa trăiește într-o țară cu oameni care-s făcuți din același lut ca și noi, amărîții, dar care se comportă diferit, pentru că au o altă cultură. Sau mai multă cultură, depinde printre care rînduri vrei să citești. Îți trebuie ceva aroganță bine antrenată ca să împarți filosofii de viață romîncelor din confortul vilei din Monaco. În care ai orgasm de dimineață. Un orgasm, nu mai multe, să nu pară că te lauzi cu ele. E posibil să îți alienezi complet cititorii în momentul în care te apuci să le explici ce cascade orgasmice ai în fiecare dis-de-dimineață, la pachet cu un iaurțel și două ouă. Fierte. Mai bine să spui că ai unul singur, e dovadă de modestie.

Dar mi se pare că a omis să ne spună un lucru esențial. Știam deja că îmbătrînirea ține de atitudine și nu de vîrstă și că secretul fericirii e să ai o atitudine pozitivă. Atitudine care, să fim sinceri, e mai greu de întreținut cînd nu locuiești într-o vilă din Monaco.

Nici orgasmele astea nu-s atît de ușoare cum crede lumea, e foarte important să știi cu cine să le ai.
—–