Category Archives: România

Veniți de luați tulpină | Mersul treburilor

A existat o vreme în istoria zborului comercial în care al doilea cel mai rău lucru care ți se putea întâmplă într-un avion, primul fiind prăbușirea, era să stai lângă un copil mic care să-ți urle într-una în urechi, de să nu-ți pice bine nici berea aia luată cu 5 euro, plătită contactless, nici sandwich-ul ăla uscat. Acum, după ce am aflat de românașul care, deși știa că e purtător de coronavirus, a venit în țară cu avionul, copilul plângăcios pare parfum. Unul finuț, cumpărat tot din avion.

Trecem printr-un culoar plin de turbulențe și ne îndreptăm către un viitor în care măștile de oxigen din avion vor coborî automat la primul semn de tuse. Un viitor în care însoțitorii de zbor vor trece pe culoar împărțind sticluțe de dezinfectant în loc de cafea, ceai sau crănțănele. Un viitor în care treci de poarta de îmbarcare doar după ce ai trecut de poarta de îmbăiere. Un viitor în care glumele de genul acesta vor fi considerate de prost gust, pentru că unul dintre efectele pandemiei care evoluează atât de rapid e și scurtarea vieții glumelor.

Au expirat deja glumele despre cum coronavirusul nu va avea spor în România din cauza concurenței oferite de bacteriile nosocomiale din spitale. Urmează să expire glumele despre izolarea la domiciliu.

Deocamdată e amuzant să râd de iubita mea care are un dezinfectant cu care dezinfectează celelalte sticle cu dezinfectant. E amuzant să fac speculații despre cât de mult o să mă îngraș în condițiile în care nu fac altceva decât să mănânc și să trag pui de somn. E amuzant să-i întreb pe câini cum e să fii arestat la domiciliu și să nu ieși afară decât ca să-i satisfaci niște nevoi de bază. E amuzant să mă holbez la acvariu și să le spun peștilor: încep să înțeleg cum e pentru voi. E amuzant pentru că deocamdată am pierdut puțin: biletele de avion pentru showul lui Ricky Gervais din Viena (s-a amânat pe noiembrie), banii pe mai multe materiale video la care trebuia să lucrez în perioada viitoare și vreo 10% din prețul vacanței din Grecia, pe care o cumpărasem deja. Dar în curând n-o să mai fie amuzant.

N-o să mai fie amuzant din cauza unor românași care împart cu generozitate boala, de parcă ar fi lumina sfântă de Paște. Apropo, și aia tot cu avionul e adusă. Coincidență? Cred că da. N-o să mai fie amuzant pentru că există milițieni tâmpiți cu apucături primitive care scuipă doctorii care lucrează să-i vindece. N-o să mai fie amuzant din cauza celor care văd conspirații peste tot (cum vede acel amalgam de steroizi și hâtz numit Dorian Popa), a celor care refuză să respecte protocoalele prin care s-ar putea limita efectele epidemiei (cum fac acei săraci cu duhul care insită să vâre același tacâm în gura a sute de credincioși), sau a altor inconștienți.

Iar când glumele despre izolare nu vor mai fi amuzante, vom face altele. Jocuri de cuvinte, observații, meme, videoclipuri și insta story-uri. Probabil unele despre cum crematoriile lucrează la foc continuu. Sau despre cum e ciudat că sunt oameni pe patul de moarte, dar nu și pe canapeaua de moarte.

Că doar ce altceva să și faci, dacă nu glume?

Foto: fortune.com

Natura are oroare de covid | Mersul treburilor

Primul lucru pe care va trebui să-l facem noi, ca umanitate, după încetarea pandemiei COVID-19 este să găsim un teren întins, drept, solid, pe care să construim Monumentul Prostiei Umane.

Mai degrabă un ansamblu sculptural decât o lucrare individuală, Monumentul Prostiei Umane va avea forma unei cozi de oameni care se înghesuie să cumpere hârtie igienică. Death before dishonor va scrie pe steagul pătrățos triplustrat cu parfum de piersici înfipt într-un raft gol de cumpărătorii încrâncenați.

Printre personalitățile imortalizate în această coadă reprezentativă pentru umanitate ar trebui să se numere atât jucătorul de baschet american care a atins în glumă toate microfoanele de la conferința de presă și care a fost confirmat pozitiv a doua zi, de a trebuit să se închidă tot NBA-ul din cauza lui, precum și milițianul român care a mințit doctorii că n-a călătorit ca să nu se afle că a fost cu amanta în străinătate și care a îmbolnăvit o gașcă de doctori și angajați ai statului doar ca să-și ascundă futaiul.

Între ei, încape și o statuie mai mică a lui Ludovic Orban, care a făcut o conferință de presă și a adunat jurnaliștii în jurul lui ca să le spună de aproape “Hei, cred că m-am îmbolnăvit. Da, da. Și sunt tare fericit. Simt că-mi bate inima”. Apoi a pecetluit târgul făcut cu Iohannis scupându-și în palmă și întinzând mâna. Din fericire, Iohannis s-a făcut nevăzut încă din primul mandat.

Coada va conține și membri onorifici precum Donald Trump, care nu va fi inclus în Monument pentru o ispravă anume, ci pentru întreaga activitate.

Între timp, în miez de pandemie, oamenii fac și ei ce pot, iar majoritatea nu pot decât să răspândească panica. Vânzătoarea de la magazinul de mâncare de câini m-a sfătuit să pun deoparte cash, în caz că pică băncile, un domn a cumpărat tot spirtul de la alimentara de jos, o tanti de pe Facebook jură că Vitamina C face minuni (pentru producătorii de vitamina C, zic eu), asta în timp ce un șofer de taxi e sceptic și nu crede că a murit cineva de coronavirus pentru că el n-a văzut nici un mort.

Precaut, am trimis și eu concubina să cumpere mai multe de-ale gurii, asta pentru că urmează să stau mai mult în casă și Netflixul fără ronțăieli e ca o mătușă care nu dă share la fake news. Nu există așa ceva. Concubina s-a întors cu trei plase pline. A luat un ananas, o pungă de covorașe absorbante pentru cățelușa Luna, care încă nu reușește să se țină până iese afară, două sticle de cola, snacks-uri Pom Bear, chipsuri făcute la cuptor, ingrediente pentru salam de biscuiți, cârnăciori picanți, o cutie de bomboane cu cafea și o cutie de Ben&Jerry. Cică apocalipsa încetează dacă te vede că o sfidezi.

Foto: coronavirus.app

Nu iese fum fără fock | Mersul treburilor

Așa cum copiii sunt oglinda părinților, în sensul că ai șapte ani de ghinion dacă spargi unul, așa și orașul e oglinda primarului. Clujul e îndesat dar sprinten, Oradea e ordonată dar plictisitoare, Timișoara e campioană la miuță și tocmai a dat Z-E-C-E goluri, iar Bucureștiul e plin de fumuri.

De obicei, fumurile de luni dimineața sunt provocate ori de aglomerația de la metrou, unde oamenii își freacă coatele unii de alții atât de intens încât încep să le fumege gecile, ori de Dana Budeanu, care le-o zice atât de bine fătălăilor de pretutindeni încât acestora li se aprind urechile de rușine până li se arde părul în ele.

Săptămâna aceasta, însă, fumul a avut o natură diferită, misterioasă și inscrutabilă, și o consistență aproape solidă, de puteai să-ți sprijini trotineta electrică de el. Mașinile care au intrat în fumul Bucureștean cu viteză au acum bara îndoită din cauza impactului. Unele tramvaie au deraiat. Coronavirusul s-a holbat descumpănit la oraș și a mormăit în masca de protecție “eu nu mai am ce să distrug aici”.

Nu există cuvinte pentru a descrie magnitudinea fock-ului care a putut produce asemenea fum. Un fum atât de gros încât abia se vedeau prin el anti-vaxxerii care protestau împotriva legii care voia să impună obligativitatea vaccinării copiilor. Până la urmă, s-a mers pe o variantă de compromis, în sensul că li se permite părinților să le compromită sănătatea copiilor și să scape doar cu o amendă.

Deputații s-au spălat pe mâini de problema vaccinării și au făcut-o tocmai cu gelul dezinfectant pus la dispoziție în Palatul Parlamentului, dar lipit de masă, ca să nu se fure și să se ducă în locuri în care ar fi nevoie de el, cum ar fi spitalul Pediatrie 1 din Cluj, unde pacienții împart saloanele cu bacterii, viermi, ploșnițe și șoricelul Dominic (vezi postarea de pe FB a lui Emanuel Ungureanu).

Cel mai inutil studiu făcut vreodată a descoperit că nesimțirea șoferilor e direct proporțională cu valoarea mașinii, astfel că Poliția Rutieră se gândește acum să implementeze în intersecții prioritatea de preț.

Atât pentru deocamdată, pentru că restul informațiilor sunt mai puțin relevante decât numele artistei care va reprezenta România la Eurovision.

Foto: facts about china

Un mod simplu de a reforma sistemul

Când văd câte un polițist atât de căptușit precum burtosul din poza de mai sus mă gândesc că aș intra în pământ de rușine să trebuiască să interacționez în orice fel cu un astfel de specimen. Pentru că el, în calitate de reprezentant al statului, ar trebui să reprezinte AUTORITATEA.

El, în calitate de susținător și impunător al legii, ar trebui să ofere siguranță și încredere. Iar într-un polițist care arată așa n-aș avea încredere nici că poate urca trei rânduri de scări, ce să mai zic de alergat după și prins răufăcători. Iar un polițist pe Segway mi se pare la fel de impunător precum un livrator de mâncare pe trotinetă electrică. Atât că livratorul chiar oferă un serviciu util oamenilor.

El, în calitate de păstor al populației, însărcinat cu apărarea noastră de lupi, ar trebui să se afle în poziția respectivă pentru că întrunește un set de abilități care îl fac un coșmar pentru prădători. Iar burtosul din poză nu prezintă o amenințare decât pentru un bufet suedez.

El, în calitate de servant al publicului, ar trebui să fie superior în multe privințe celor pe care îi servește. Tipul din poză, care arată ca un boț de aluat în care s-a scăpat prea multă drojdie, nu-mi inspiră superioritate de nici un fel, decât gabaritică.

De aceea, aș propune o lege care să dea voie oamenilor să conteste amenzile date de polițiștii de caramea, dar nu oricum, ci prin probe susținute la fața locului, cu martori.

Dacă vrea să dea o amendă, polițistul trebuie să demonstreze că e mai apt decât cetățeanul în cel puțin o privință. Se acceptă: fugă, flotări, sudoku, orice. Ca un fel de trial by combat, dar mai pașnic. Cetățeanul alege proba și polițistul are voie să refuze două propuneri. Apoi se întrec.

Tipul din poză, al cărui contur îl califică doar pentru a pluti deasupra Cappadociei, ar fi astfel încurajat să mai meargă pe la sală – de forță sau de lectură, alegerea lui – dacă vrea să-și facă cota de amenzi.

memă făcută de Tibi
Există o vorbă care spune “Ia-te de cei pe măsura ta” și probabil de aceea polițiștii de la noi amendează doar babe

Pe de altă parte, aproape că-i înțeleg pe dolofanii care amenedează băbuțe care vând zarzavat. Se simt jigniți personal, la nivel alimentar. Soluția ar fi ca băbuțele să vândă mezeluri. Atunci să vezi implicare din partea poliției.

Foto: Ruxandra Hurezean

Oameni săritori

Polițiștii caracaleni s-au dovedit a fi zilele acestea niște oameni săritori. Nu în sensul că s-au grăbit să ajute victima unui viol care îi implora disperată să o salveze, nu. Ei au sărit un gard ca să-i vadă presa că nu sunt toți niște butoiașe pline cu căcat, mai inutile și decât butonul de “Share pe Facebook” de pe site-urile cu filme porno. Sau că sunt niște butoiașe pline cu căcat, dar măcar pot sări un gard.

Imaginea e una deplorabilă și mi-a adus aminte de momentele alea jenante de prin clasele primare în care prostul clasei era ascultat de învățătoare ca să primească nota care să-l scape de corigență și învățătoarea îi spunea “Spune orice. Ce-ai reținut tu din toată materia de anul ăsta? Orice. Spune absolut orice, ca să pot să te trec” și prostul clasei se câcâia și se rușina și se fâstâcea și apoi zicea ceva de genul “Păi, știu despre România că are toate formele de relief și că are climă temperată” și învățătoarea trebuia să-i aducă aminte că îl ascultă la limba română, nu la geografie și momentul era penibil pentru toată lumea, și pentru el, și pentru învățătoare, și pentru noi, ceilalți.

Caraliii din Caracal sunt tot un fel de corigenți. La toate materiile, mai ales cultură civică. Ăștia-s precum copiii ăia mici care, atunci când le vine cineva în vizită, încep să-și arate toate jucăriile și să se laude că știu să se dea peste cap. Îl și aud pe unul dintre gabori cum strigă către un cameraman “Nenea, uite ce schemă știu să fac” și apoi îi spune unei reporterițe mami din greșeală și apoi se rușinează de actul lui freudian.

Deci, da. Asta se întâmplă când îl treci pe prostul clasei din milă. Obții polițiști care știu scheme.

Sursa foto (și unde este și video cu săritul): digi24