Category Archives: opinie

Un argument solid împotriva legalizării

2 Replies

Corporațiile. Ăsta e argumentul. Simplu. Evident.

Văzând ce-am văzut în seria “The business of drugs” de pe Netflix, mi-e tot mai clar că drogurile n-ar trebui legalizate. Sigur, unele au efecte pozitive asupra sănătății mintale, altele asupra sănătății fizice. Sigur, legalizarea lor ar putea scădea rata criminalității în unele zone. Sigur, s-ar strânge o gașcă bani în bugetele locale sau de stat. Dar toate aceste beneficii pălesc în fața marelui minus al legalizării: corporațiile.

Imaginează-ți o iarbă crescută și vândută de European Drinks. Imaginează-ți că tragi în piept un fel de suc Adria al cannabisului. Imaginează-ți că pufuletele ăla de Victoraș Micula e dealărul tău de iarbă. Mai vrei să fii high? Nici eu.

Imaginează-ți o agenție de publicitate făcând o campanie de promovare a ierbii. Imaginează-ți un meeting creativ în care Bucurenci vine cu ideea să dea un comunicat de presă în care se anunță că Phillip Morris a lansat o borsetuță cool sau un brand nou de foițe. Imaginează-ți că agenția angajează niște instagrammerițe să-și facă poze în semi-nud pe lângă vreun soi de iarbă premium. Chronic by Novum. Puff, puff? Pas.

Imaginează-ți hostese care te abordează pe stradă sau la terasă cu deja familiarul “Sunteți fumător?”. Imaginează-ți oferte promoționale de genul “Uită-te sub capac și, dacă reușești să ne trimiți prin SMS codul de acolo, înseamnă că nu ești destul de fumat”. Imaginează-ți că micii producători de iarbă trebuie să dea 30% comision ca să-și distribuie marfa prin FumPanda. Imaginează-ți iarbă primită gratis pentru că ai participat la ceva activare de la Untold. Îți mai vine să tușești de la așa ceva? Nici mie. Mai ales acum, în contextul covidului.

Imaginează-ți-l pe Dorian Popa făcând un vlog sponsorizat de un mare distribuitor de iarbă legală. Hâț from the bong, jonule! Imaginează-ți reclame pe tv cu Bobonete fumând iarbă cu aromă de mici. Sau pe Puya glumind cu Cabral despre care iarbă are mai mult THC. Imaginează-ți iarbă cumpărată de la raftul lui Smiley. Imaginează-ți noul Sprite cu aromă de mugur de blunt, așezat frumos pe masa juriului de la Românii ai Umor.

Imaginează-ți că IKEA livrează țigări pe care trebuie să ți le rulezi singur. Oamenii au deja experiență în doborât copaci, dacă știi cum zic. Imaginează-ți o nouă colecție de tulpini de vară de la H&M. Imaginează-ți reclame la iarbă înaintea clipului pe care vrei să-l vezi pe youtube, ad-uri sponsorizate pe Facebook, spam despre potență, dar de data asta despre potența ierbii, nu a ta.

Cam asta ar face corporațiile cu iarba. Ar strica-o. Ar face-o nefrecventabilă. Cine ar vrea să fumeze iarbă doar pentru că a văzut o plasare de produs într-un videoclip al Andrei? Exact.

Foto: npr.org

Incredibila vigoare a spiritului uman

Leave a reply

Suntem în miezul cald și pufos al lui decembrie, lună a cadourilor și a sinuciderilor. Deși nu e aparentă, există o legătură solidă între cadouri și sinucideri, pentru că uneori ai prefera mai degrabă să-ți pui capăt zilelor decât să te înghesui prin malluri și târguri ca să cumperi cadouri doar pentru că așa te obligă calendarul creștin. Spune-i unui angajat de Secret Santa și sigur o să auzi un sincer și călduros “să mor io, dacă mai primesc o cană sau o agendă mă arunc pe geam”. De asemenea, sinuciderea unora poate fi un cadou pentru alții, dar asta se întâmplă rar, pentru că cei pe care îi vrei sinuciși nu dau niciodată dovadă de atât altruism încât să se scoată singuri din circuit.

Presiunea socială e mare. De Crăciun, trebuie să fii mai bun. Trebuie. Mai bun și mai adevărat. Imediat după Crăciun poți să fii iar de rahat. Rimează, deci e pe bune. Magia Crăciunului are termen de valabilitate, expiră cu vreo două zile înainte de Revelion, când începi să-ți dai seama că ai plătit pe o petrecere de-o noapte cam cât pe un city break. O petrecere care are foarte multe în comun cu o nuntă: artificii, opt feluri de mâncare mâncate noaptea și participarea dintr-un sentiment indescriptibil de obligație, pentru că trebuie să faci ceva special de Revelion, trebuie.

Apoi, vine Anul Nou cu iluzia unui nou început, cu promisiunea unor forțe fizice și emoționale proaspete, cu nădejdea că lucrurile se vor schimba, că vei începe proiecte ambițioase, că vei câștiga bani și vei pierde kilograme. Și sentimentul ăsta pozitiv ține până în ziua cunoscută drept Blue Monday, care pică în a treia zi de luni din ianuarie și care, în emisfera nordică, e considerată cea mai deprimantă zi din an. Mitul cu speranța care moare ultima e spulberat, pentru că în mai puțin de o lună umanitatea trece de la “new year, new me” la “ce rost mai au toate astea?”.

Douăzeci de zile stau între culmea încrederii în viitor și culmile disperării. Ceea ce, uitându-mă puțin în jur, la plat-pământiști, la negaționiștii încălzirii globale, la rezultatele alegerilor în diverse părți ale lumii, la ce e în trending pe youtube, pare incredibil de mult.

Mergi în croazieră cu CFR

Leave a reply

Râdeam, azi dimineață, la EBS Radio, despre trenul care a făcut 30 de ore pe ruta Timișoara – Mangalia și ziceam că, la cât de lente au devenit trenurile de la noi, nici nu poți să le spui mijloace de transport. Sunt, mai degrabă, cazări mobile.

Nici nu ajung bine acasă și văd pe kmkz.ro un text despre cum, pe motiv că oamenii petrec mai mult timp în ele decât în hotel, trenurile ar trebuie să aibă stele. Sau margarete, completez eu în gând, dacă se plimbă mai mult prin zone agro-turistice. Iar cele care au un vagon restaurant se pot promova lejer ca demi-pensiuni.

Gând la gând cu bucurie, am luat gluma și am dus-o mai departe și mi-am imaginat cum ar fi o croazieră cu trenul. Exact ca una pe apă, dar mai pe lung, așa. Că și trenul poate avea etaje, exact ca un vas de croazieră; și trenul se mișcă încet, cu o viteză medie de doar câteva noduri; nici din tren nu prea ai ce să vezi, așa cum nici din vasul de croazieră nu vezi decât întinderea nesfârșită de apă. Totul se petrece in interior.

Deci următorul pas pentru CFR ar fi să-și preschimbe “călătoriile” în “croaziere”. Instalează niște mese de poker și niște păcănele printre compartimente, un bufet suedez, un bar, o discotecă, un magazin de suveniruri și o piscină sus pe vagon și, cu puțin efort, transformă un aspect negativ într-un avantaj. Ideea e genială, dar poate fi greu de pus în aplicare, fiind scumpă.

Alternativ, ar putea instala camere de filmat în fiecare compartiment și să transforme călătoriile în challenge-uri, pe care apoi să le posteze pe Youtube și să le monetizeze. Așa cum se uită lumea la podcasturi în care niște oameni vorbesc aiurea despre nimicuri (vezi Epic Show), așa s-ar uita și la niște oameni care mor de plictiseală, de cald și de urât și încearcă să fie politicoși în timp ce se urăsc reciproc într-un compartiment de tren, toate astea pentru a aduna cât mai multe vizualizări online.

La cum se strică infrastructura de la noi, fiecare croazieră sau challenge ar avea o durată variabilă, căci nu se știe dinainte dacă traseul plănuit va mai fi circulabil. Imprevizibilul e excitant, aduce o notă de aventură. Gradul mare de risc transformă orice drum într-o expediție în teritorii necunoscute. CFR ar deveni viral și într-un sens bun, nu doar ca focar de infecție.

E bine că mai putem face haz de macaz, la cât de rău merg unele lucruri la noi. Dacă România ar fi o femeie, n-ai putea să o prinzi de sâni pentru că, vorba bancului, unul s-a pierdut și unul s-a stricat.

Dovada clară că PSD e cam gata

Leave a reply

Și s-a pornit cucoana Viorica în turneu prin țară ca să-și promoveze cel mai recent LP sau ceva și lucrurile nu au decurs deloc așa cum și-au imaginat dresorii ei. La Cluj au alergat-o cei mai comozi dintre pământeni, la Suceava s-a crezut în Hunedoara, iar în Sălaj a fost confuză pentru că acolo nici nu prea ai încotro decât să fii confuz cu privire la existența și rațiunea județului. În plus, la ea “confuz” e setare din fabrică.

Dăncilă Prepeleac a vrut să vază și Timișoara, dar s-a temut de protestatari și ales s-o dea cu muntă și să meargă într-o comună de lângă, la Giarmata. Vrând să scape de dracu’, a dat de antrenorul lui de fitness, pentru că a fost huiduită și acolo, de localnicii giarmăteni. Iar una dintre căile prin care oamenii s-au mobilizat ca să-i ureze un sincer și călduros ”Huo!” a fost un grup de mămici. Știu din surse sigure, din interior.

Dacă ar fi fost să mă întrebi zilele trecute care este opusul implicării politice aș fi zis, jurând cu mâna pe buric, că un grup de mămici este cel mai nepolitic lucru la care mă pot gândi. În general, pe acele grupuri nu se discută decât despre ce ulei esențial trebuie folosit pentru copiii care sughit doar în reprize de trei sau despre cum să alungi spiritele rele înfășurându-ți picioarele în foi de varză. Sau despre alte chestii infantile, unele mai utile decât altele, în fine. În nici un caz nu se discută politică. Sau nu se discuta, până la apariția Dăncilei.

Iar asta mă face să cred că nu mai există oraș sau comună din țara asta în care pesedeul să nu provoace răbufniri frustrate, chiar și din partea unor grupări închise și autosuficiente precum grupurile online de mămici. Deci, e cam gata.

X chestii despre amenda primită de TimesNewRoman

1 Reply
  1. Articolul merita amendat. Dar nu pentru că e discriminatoriu, ci pentru că nu e amuzant. E doar hatereală facilă, de-aia cum știe chiar și urangutantul de Mircea Badea să facă. TimesNewRoman e un etalon în materie de umor. Când l-am descoperit am avut un mindgasm, pentru că știam de Onion News și m-am bucurat că există așa ceva și la noi. Textul despre tinerica lui Dragnea e mult sub standardul setat de ei în ultimii ani. Aia e partea care mă întristează (pe lângă viteza cu care s-au grăbit funcționarii ăia să le dea amendă).
  2. Nu-i înțeleg pe ăia care zic de TNR că e “presă”. Nu e presă. E umor. E artă. E comentariu social. E orice altceva, dar nu presă.
  3. De ce nu mai găsesc articolul pe site-ul lor? Cum să dai o amendă și apoi să înlături dovezile care au justificat amenda? Măcar lasă niște citate din el, pentru posteritate. Să zicem că nu știu despre ce era articolul, cum să am încredere în CNCD că a dat amenda pe bune când eu știu că organismul e unul putred, corupt, servil și puternic influențat politic (vezi amenda primită de CTP și neprimită de pavianul retard Viorica)? Eu zic să articolul ar fi trebuit să rămână pe site, să vadă toată lumea pentru ce s-a dat amendă. Și să mai facă și băieții niște trafic cinstit pe site.
  4. Să-i spui amantei lui Dragnea că e curvă nu e discriminare. E insultă. Diferența e semnificativă. Discriminare e atunci când aduci prejudicii unei întregi categorii sociale, iar eu nu cred că tagma curvelor s-a simțit lezată sau afectată de pamfletul de pe timesnewroman.ro. Nu-i ca și cum, brusc, curvele n-o să mai poată ieși la produs pentru că un articol de pe un site de glume le-a stricat imaginea. Sau poate e vorba de femei în general. S-a simțit un grup mare de femei discriminat pentru că micuța aia are o relație netradițională cu Daddy? Nu. Deci, despre ce discriminare vorbim aici? Într-o țară liberă ar trebui să avem dreptul să ne insultăm după pofta inimii. Dreptul de a jigni e fundamental într-o democrație. Poftim un exemplu aici.
  5. N-am fi avut problemele și discuțiile astea dacă legalizam prostituția. Adică sexul pe bani, că prostituția politică e legală deja.
  6. Nu poți să pui în titlu expresia “curva lui Dragnea” și să scrii apoi doar despre fătuca aia. Adevărata curvă a lui Dragnea e Tăriceanu. Ba nu, e UDMR. Ba nu, e Sevil Shaideh. Ba nu, e Olguța. Ba nu, Firea. Nu, Viorica Dăncilă. Nu, Antena 3. Uf, am amețit. Deci, până la urmă, articolul e discriminatoriu față de toate celelalte curve ale lui Dragnea.
  7. Tot ce-a făcut CNCD a fost să popularizeze expresia “curva lui Dragnea” și s-o imortalizeze în algoritmii de căutare ai Google. Toate site-urile respectabile (ce-o mai fi insemnând și aia) au avut azi în titlu formula “curva lui Dragnea”. Uf.
  8. Doar pentru că ești iubita unui politician corupt care ți-ar putea fi bunic nu înseamnă că ești curvă.
  9. Aș vrea să mai scriu două chestii, să fie zece, număr rotund.
  10. În loc de amendă, n-ar putea să primească arest la domiciliu? Am văzut că se poartă, mai nou.