Category Archives: monden

Cum să faci sex în liceu (cînd ai peste 40 de ani). Studiu de caz: Cristian Boureanu

Cristian Boureanu pare un tip normal, un tip pe care ai putea liniștit să-l întrebi cum se ajunge la gară fără să-ți fie frică că o să înceapă să-ți vorbească despre gorilieni sau că o să vrea să-ți urineze gamba. Îngrijit, curățel, destul de isteț cît să conducă niște afaceri, dar destul de prost încît să vrea să se amestece în politică, Cristinel e cunoscut în special datorită accesoriilor sexuale cu care se fălește în public. Normalitatea lui aparentă s-a risipit însă de cînd omul s-a înscris în Grupul Libidinoșilor Consumatori de Minore, grup fondat de Columbeanu și Țînțăreanu. Observați elementele comune, și anume animalismul din numele acestor domni și terminația ‘eanu’.

Despre Valentina Pelinel n-am știut niciodată nimic, în afară de faptul că nu m-ar fi deranjat să fac sex cu așa ceva. Nu m-ar fi deranjat chiar deloc. Despre noua lui cucerire, Laura, nu știu nimic în afară de faptul că are 18 ani, ceea ce îmi spune mai multe despre el decît despre ea. Îmi spune că tipul nu-i cea mai ascuțită unealtă din trusa de scule, ca să folosesc un eufemism. Și nu doar pentru că face sex în corpul unei fetițe cu doar 4 ani mai mare decît fiică-sa, ci pentru că-i convins în sinea lui că are atît de multe în comun cu cineva care încă are diriginte (și nu lucrează la poștă).

Laura D, încă o tînără care a descoperit că un job
poate fi mult mai profitabil decît un loc de muncă

Eu n-am nici pe departe vîrsta lui, dar nu-mi pot imagina ce subiecte de discuție aș putea avea cu o tipă de liceu. Că nu știu nimic despre cum se face un selfie bun și nici nu pot întreține discuții despre cum nu mă înțeleg părinții. Sau poate că a lor nu-i genul de relație bazată de discuții.

Ca idee, atunci cînd iubita ta o poate ajuta pe fiică-ta la teme pentru că are materia proaspăt învățată, e prea mică pentru tine.

Dacă tatăl iubitei tale ți se adresează cu “domnu” pentru că ești mai în vîrstă decît el, s-ar putea ca ea să fie prea mică pentru tine. #numazic

Poate că-s eu închis la minte și nu știu nimic despre iubire; poate că și eu aș trînti la pat o tipesă care și-a luat lenjerie sexi din banii strînși la majorat; poate că-s doar hater și că aș putea fi și în locul ei și atunci aș prefera să fac sex cu o criză a vîrstei mijlocii în loc să învăț pentru examene care nu-mi garantează un job; poate că dragostea e într-adevăr oarbă și nu vede că încă nu s-a uscat cerneala pe buletinul fetei; poate că micuța are nevoie de ajutor cu ultimele capitole din cartea de istorie și el își oferă expertiza, fiind prezent la acele evenimente; poate că omul nu poate forma conexiuni la nivel intelectual decît cu fotomodele, adică cu genul de femei a căror unică performanță profesională constă în a merge în linie dreaptă, fără să se împiedice, în timp ce-s slabe și înalte. Poate că nici una din cele de mai sus nu e valabilă, important e că omul mai poate, dacă înțelegeți ce vreau să zic.

E ca-n 50 Shades of Grey. Acolo, banii fac diferența dintre abuz și joacă de tip sexual. Aici, banii fac diferența dintre o frumoasă poveste de iubire și un caz de pedofilie care a fost evitat la distanță de un fir de păr pubic.

Pe Facebook, de unde am luat poza, copila are aproape 7.000 de followeri, deci aproape cît Mircea Cărtărescu, care are puțin peste 10.000. Practic, donșoara e celebră și n-a trebuit să facă nimic pentru asta, decît sex cu persoana potrivită. Văd că se descurcă binișor, în ciuda vîrstei, nici nu mai are rost să-i urez “Succes la Bac!”

—–

Țigăncile escroace versus asistentele tv

There is no sin except stupidity. Oscar Wilde
Azi mi-a fost dat să văd un lucru magnific. Here it goes: 
Niște țigănci cu mai multe straturi de textilă colorată decît dușuri făcute în ultima lună profitau de prostia unor celebrități amenințîndu-le cu blesteme. Pentru un om normal, blestemele țigănești ar trebui să aibă aceeași credibilitate pe care o are un copil îmbrăcat în Harry Potter agitînd o baghetă de plastic și rostind cuvîntul magic “abracadabra”.

Pentru limacși mediatici gen Oana Zăvoranu sentința minoritarelor etnice a avut în schimb o greutate mai mare decît ar putea spera să aibă orice agent fiscal. Asta spune multe despre inteligența victimei, față de care nu reușesc să generez nici un fel de compasiune. Prostia, în fond, se plătește.

Tonciu și Sînzi: un suport de nas și o buruiană mediatică

În același dosar magic s-au infiltrat de ceva vreme alte două cerșetoare de atenție: Tonciu și Buruiană, accesorii sexuale mondene ce caută să evite prin orice tertip conul de umbră mediatică și ignoranță pe care pe bună dreptate îl merită. În fine. Înainte să-și spuie păsul în fața instanței, cele două jucării erotice au trecut pe la biserică. Fie din pricini spirituale, fie pentru că-s obișnuite să stea în genunchi. Și-au luat brățări ocrotitoare să le apere de blestemele vrăjitoarelor. În care chiar ele au spus că nu cred. Asta e ca și cum ai plăti cu bani reali un bodyguard imaginar ca să te apere de un dușman imaginar.

Dar partea cea mai savuroasă a fost declarația dată de una dintre țigăncile farmazoane. Care a spus că tipesele astea fac ceea ce fac doar din motive de marketing. După care vrăjitoarea șantajistă a purces la a se simți net superior față de cele două colecții ambulante de bts-uri. Declarație la care reacția mea a fost una de muahahahahahahaha, să-mi bag p*** ce tare-i faza asta!

Adică:

Cît de jos trebuie să fii în ierarhia socială ca pînă și niște escroace nespălate să simtă că-ți sunt superioare din punct de vedere moral? Ce fel de scursură umană trebuie să fii ca niște creaturi marginale gen Vanessa sau Melissa să se uite în jos la tine? Cum caru’ meu să nu-ți dai seama că ești atît de penibil încît ai ajuns de rîsul matracucilor?

Morala: Tocmai devenit mai eficient să sperii copii neascultători cu asistente tv decît cu țigani.
. . .
  . .
    .

Cînd căsătoria te ține mai puțin ca o răceală

… e aproape sigur că la mijloc ceva nu e tocmai cușer. Că e doar un “fake dă presă” după cum ar fi spus un faker otevist. Că e o butaforie ieftină, deși pe bani mulți.

Nu zic că nunta Biancăi n-ar fi fost o minciună ordinară regizată din motive exclusiv piaristice, dar am avut cutii cu lapte care a ținut mai mult decît dragostea dintre ea și Victor Suav.

Și totuși, e prea devreme să se despartă. Nu pentru că ar mai exista sentimente între ei. Meduzele nu-s capabile să genereze sentimente atît de complexe precum dragostea. Dar se putea profita din mediatizarea unei cerți intermediare, nu era nevoie să se pună atît de devreme capăt șaradei.

Pentru că nu-mi prea dau seama încotro se mai poate împrăștia rahatul mediatic. În ultimele 4 luni am avut parte de o nuntă, zvonuri de sarcini pierdute, relații cu fostul și un mult-prea-previzibil divorț. Nu văd multe direcții noi din care să scoți material monden. Dar poate-s eu lipsit de imaginație, poate urmează niște răpiri extraterestre, o relație incestuoasă, un accident de mașină și/sau dosare deschise în instanță pe motiv de explozie a implanturilor.

Eu zic că ar fi mai bine să se facă din viața Biancăi un serial, nu doar niște scurt-metraje. Că potențial există – ca dovadă stă faptul că în ziua de după condamnarea la închisoare a celui mai cunoscut premier de după revoluție, știrile ProTV au deschis cu povestea pipiței, și doar apoi au acoperit subiectul pseudo-împușcatului.

Repet, nu era nevoie să se grăbească în halul ăsta, se știe că plasticul nu se dscompune decît după multe sute de ani.
. . .
  . .
    .

Taxa pe nonvaloare adăugată, consecințe

E clar, politica e o curvă. Fiind ușoară, toată lumea crede că se pricepe la ea, ca la fotbal, după cum am mai povestit eu și aici vorbind despre evenimentul USL de pe Arena Națională. Eveniment care, exact ca și o curvă de lux, n-a fost deloc ieftin. Așa cum nu sunt ieftine nici campaniile electorale, ale căror cheltuieli trebuie mai tîrziu acoperite din afaceri cu statul. Iar statul romîn e tot mai rupt în fund, săracul.
Soluția? Simplu: introducerea taxei pe nonvaloarea adăugată

Consecință imediată – îmbogățirea rapidă a statului și mai mulți bani în contul lui Isărescu decît ar încăpea pe frunțile late ale tuturor maneliștilor din țară, dar și din străinătate (Goodbye Florin Salam). Explicația, bineînțeles, o voi oferi după alte cîteva mici precizări.

Consecință secundară – falimentul instantaneu al tuturor promotorilor de nonvalori din spațiul mediatic romînesc. După ce am stabilit care sunt cei mai nocivi talibani ai tabloidizării, urmează să le imaginăm în sinea noastră căderea. Zic în sinea noastră pentru că dacă îndrăznește careva să profite din urma circului iscat de prăbușirea în dizgrație a acceselor păcătoase din orele vesele ale prime-time-ului și să le transmită în direct năcazul, va fi supus aceluiași tratament. Toată emoția, toate lacrimile și toate jeluirile prefăcute vor rata ocazia de a se transforma în rating (adică bani) și toți profitorii, atîrnacii, băgătorii de seamă, celebritățile inventate și neamuzanții abonați la genul acesta de emisiuni vor fi nevoiți să se orienteze către meserii serioase, bazate de muncă și efort.

Desigur, purcoaiele de bani cîștigate din mizerii cancanoide le vor oferi posibilitatea pro-mondeniștilor de a-și asigura serviciile celor mai aprigi avocați, care vor susține cu tărie că tot ce încercau aceștia să facă e să ofere un exemplu negativ populației, genul de comportament Așa NU! pe care simpaticii telespectatori să știe să-l evite și să-l blameze în timpul bîrfelor din fața blocului. Frumoasă încercare, dar futilă, va spune judecătorul, așteptînd apoi să se potolească din rîs cei care au înțeles greșit semnificația cuvîntului futil. Daniela Crudu va necesita cel puțin trei lămuriri cu privire la acest lucru.

Flash! Flash! Flash! A treia consecință – interzicerea buletinelor de știri lipsite de informații.
Este vorba despre acele kanale d televiziune ale căror știri sunt lipsite total de informații utile și care prin luminițe colorate, imagini derulate rapid și titluri înșelătoare vor să dea impresia că nimicurile relatate de ele ar avea o anume consecință relevantă, în afară de evidenta risipă de timp și sinapsă.
Anexa 1 – interzicerea emisiunilor care se vor a fi de divertisment dar nu reușesc să fie amuzante. Afectați de acest bonus fiscal negativ vor fi, în ordine aleatoare: Trasniții (cu sau fără NATO) dacă mai există, Florin Călinescu îmbrăcat în femeie, Bendeac, mai ales Bendeac, Buzdugan și Morar, Cheloo de cînd s-a vîndut (știm cu toții că acela a fost factorul x care l-a înduplecat să facă exact ceea ce disprețuia și acuza în versurile lui), neinspirații care îi scriu glumele lui Ștefan Bănică, reluările cu Teo, Ștefan Bănică, grețosul acela de Serghei Mizil, toți cei implicați în toate reality-show-urile de oriunde, Antena 2, Mircea Badea, Pariu cu viața, am zis de Ștefan Bănică?, Dezbrăcatu’ și în special cei care au făcut vreodată farse la teve sau radio, în frunte cu Jugaru.

Consecințe conexe – Taxarea severă a producțiilor făcute de dragul de a fi făcute, a căror scop este doar propria popularitate și care nu prezintă nici un beneficiu cuantificabil pe termen lung. Este vorba de emisiunile care amăgesc privitorul făcîndu-l că creadă că fiecare om are un talent sau o voce de rockstar sau abilități de bucătar sau dansator, emisiuni al căror divertisment e lipsit de substanță și care exploatează curiozitatea morbidă a omului priponit în fața plasmei vizavi de spectacolul grotesc al celor care se fac de rîs gratuit, incapabili de a-și conștientiza propria ridiculitate.

Posibilă consecință neprevăzută și principalul finanțator al bugetului de stat, cel despre care v-am spus la începuturile articolului, taxarea a peste două treimi din populație, consumatori voluntari ai nonvalorilor și, implicit, susținători și validatori ai comportamentelor cu valoare negativă pentru sănătatea mintală colectivă pe care toți cei amintiți mai sus le promovează.

Așadar, dacă întreg peisajul monden-mediatic de la noi e un mare rahat, acest lucru se datorează faptului că, parafrazîndu-l pe Regele Soare, Rahatul suntem noi, îngăduind ca asemenea trebi să continue din simplul motiv că nu ne putem abține să ne uităm la așa mizerii.

Are și mizeria farmecul ei…
. . .
. .
.

chiX Factor

Din informațiile pe care le am la dispoziție știu că ProTv se prinde în toată țara. Toți providerii îl au în grilă printre primele zece programe, ba chiar cred că se poate prinde în orice stînă din vîrf de munte cu un televizor vechi, alb-negru, un umeraș metalic și o furculiță. Cu toate acestea, se pare că producătorii emisiunii muzicale de la Antena1 nu se uită deloc la televizor, pentru că n-au învățat nimic din Vocea Romîniei sau Romînii au Talent, mai ales în lumina eșecului numit sezonul întîi, eșec la care au contribuit decisiv Paula Seling, Mihai Morar și băiatul celălalt pe care nici chiar acum nu știe nimeni cum îl cheamă.

foto via libertatea.ro

N-am văzut primul sezon, deci n-am cu ce să-l compar pe cel de acum. Am auzit că noul format e mult mai bun decît celălalt, dar, din cîte mi-a fost dat să văd, asta nu-i deloc o laudă. E ca și cum ai spune că e mai bine să ai un copil prost decît unul retardat. Și îmi cer scuze față de toți copiii proști sau retardați pentru comparație, s-ar putea să fie injustă față de ei.

Deocamdată show-ul (și folosesc termenul de show în sensul larg al cuvîntului) e în fazele incipiente, cînd încă sunt destui dobitoci pe care poți să-i vezi făcîndu-se de rîs într-un mod cu totul penibil. Astfel se apelează la curiozitatea morbidă a privitorului, care devine captiv al propriului masochism și nu se poate abține să nu se uite la jumătatea mai spectaculoasă a dihotomiei pîine-circ. Cred că cea mai aptă descriere a emisiunii este cea de echivalent muzical al știrilor de la ora 5, adică îți pare rău de unii oameni, dar e și amuzant să-i vezi așa fraieri și năpăstuiți și să te simți marginal superior. Așa cum mă simt eu superior cînd mă uit la aproape orice la televizor (glumă!)

Juriul îmi evocă imaginea unui mai vechi test de perspicacitate: cel cu capra, varza și  lupul, morala fiind că cei trei nu stai nicicum comod în aceeași barcă. Au între ei aceeași chimie care-i stătea la degetul mic tovarășei Elena Ceaușescu. Delia e o combinație incertă între hipsterism și curentul flower-power, dar e prea puțin, pentru că-i lipsește acel je ne sais quoi care s-o facă la fel de plăcubilă ca Andra (dacă Taxi poate inventa cuvinte, pot și eu). Dănuț S.R.L. a găsit la Antena1 un mediu de afaceri mai atrăgător decît cel de la TVR1, unde s-a văzut nevoit să-și închidă IMM-ul, și are un succes pe care pur și simplu nu-l înțeleg, întrucît sosia lui Geroge Clooney din Romînia este la fel de insipidă ca una din rondelele alea din orez expandat. Ba cred că are mai puțină savoare, să-l vezi pe Dan Bittman vorbind chestii și exprimînd păreri e ca și cum ar trebui să ronțăi o bucată de carton – te simți plin cu ceva, dar n-ai nici o satisfacție. Mare păcat de Răzvan și Dani, al căror potențial umoristic e irosit și lucrul acesta se vede. Băieților n-ar putea să le pese mai puțin de emisiune nici dac-ar fi într-o comă profundă.

Ceea ce mă aduce la principala mea nemulțumire – Cheloo. Cred că pe juratul parazit îl doare fizic faptul că uneori trebuie să fie simpatic. Se vede cît de mult se chinuie să fie afabil atunci cînd concurentul nu-i un incompetent total. E o tortură pentru el să nu poată spune ce simte cu adevărat vis-a-vis de întreaga fățărnicie a emisiunii, față de lobotomizații cu care trebuie să-și piardă vremea sau față de ceilalți jurați cu care n-are absolut nimic în comun și abia reușește să relaționeze la nivel uman. Îl văd numărînd în gînd toți banii pe care-i primește în momentele extra-penibile, ofticat că n-a știut să-și facă muzica mai comercială, precum Guess Who, și acum e nevoit să se prostitueze în halul acesta. Și-a pierdut orice credibilitate de rapper dur, de băiat de cartier, de ‘bagabont’ care în ’99 spunea că alcoolul este viața și viața e alcoolul.

E o ipocrizie maximă, pentru că Cheloo își contrazice prin comportament aproape întreg repertoriul. La cîteva luni după ce a strigat din toți bojocii că Toate-s la fel, se vede nevoit să le laude pe unele concurente pentru talentul lor, confirmînd tocmai inegalitatea lor. Lucru pe care-l face cu naturalețea cu care patriarhul Daniel ar lăuda montajul excelent al unui film porno. Mă simt eu incomod văzîndu-l în postura asta, nici nu vreau să-mi imaginez prin ce trece el.

În concluzie, părerea mea se poate deduce încă din titlu, dar vă mulțumesc că ați citit pînă aici 🙂
. . .
. .
.