Category Archives: Meta n-are cratimă

Milioane de adulți, încă surprinși de existența morții

O statistică îngrijorătoare făcută recent de ICCLVEN* lansează ipoteza conform căreia, în România, există milioane de adulți care încă sunt surprinși de existența morții.

O parte considerabilă din populația adultă, formată din oameni care și-au îngropat cel puțin un bunic, încă se miră să afle că cineva “a încetat din viață”, oricare ar fi motivele decesului, vârsta persoanei decedate sau starea de sănătate a acesteia înainte de deces.

Statistica este cu atât mai surprinzătoare cu cât mulți dintre acești adulți aparent funcționali aud vorbindu-se despre moarte în fiecare duminică, în timpul slujbei. Extrapolând datele, se pot trage mai multe concluzii care nu se exclud reciproc: ori oamenii nu ascultă slujba; ori o ascultă, dar nu înțeleg ce mormăie preotul; ori o ascultă, dar nu asimilează mesajul transmis.

Eșantionul pe care s-a făcut cercetarea s-a declarat cu atât mai suprins de existența morții cu cât persoana care “s-a oprit din a fi” era mai cunoscută, ca și cum celebritățile ar fi scutite de marșul ireversibil al timpului, de afecțiunile tipic umane sau de ghearele reci ale entropiei.

Un alt factor care influențează incredulitatea oamenilor cu privire la existența morții este intervalul de timp care a trecut între “trecut în neființă” și ultima dată când s-au întâlnit ei cu persoana decedată. “Nu se poate să fie mort, doar am vorbit ieri cu el” este argumentul invocat cel mai des pentru susținerea acestei ignoranțe față de concluzia firească a vieții.

Alt motiv care s-a regăsit printre scuzele găsite de oameni pentru a-și justifica surprinderea vis-a-vis de moarte este faptul că persoana decedată, conform estmărilor lor, mai avea zile. Nici unul dintre participanții la studiu nu au putut explica limpede ce anume înseamnă “să mai ai zile”.

De asemenea, aspectul fizic al decedatului poate să contribuie la formarea unei impresii greșite despre presupusa longevitate a acestuia. Există o corelație directă între cât de bine arată mortul și cât de surpinși sunt oamenii de faptul că a murit (asta fără a se lua în calcul cauza morții, care poate ține de un accident sau de o afecțiune psihică). O posibilă explicație pentru asta poate ține de felul în care sunt percepute persoanele aspectuase și de valoarea mai mare pe care o au pentru societate.

Partea cea mai interesantă a studiului este conferită de descoperirea că, pentru a-și manifesta surprinderea față de “plecarea dintre noi” a cuiva, oamenii aleg să folosească foarte des expresia “Pfuai, să mor io!”.

Sursa foto: reddit

*Institutul pentru Cercetarea Chestiilor pe care Le mai Văd Eu pe Net

Mesajul Majestății Mele pentru mase

Majestatea Mea, regele Tiberius,

principe de Hamhamzollern y Codoreaningen, primul cu numele său (în acea zi, căci Tibi e un nume destul de comun), tatăl dragonului Dobby, zis și Neprimenitul, Desfăcătorul de Beri, Protectorul teritoriilor dintre bucătărie și baia mică și Părintele spiritual al miilor de vorbe de duh cunoscute de drept ierbosofii, declar prin acest edict hormonarhal că, în cazul improbabil în care voi muri, primul lucru pe care îl voi face alături de îngeri va fi să citesc mesajele pe care mi le veți scrie pe Facebook.

Insist ca imediat ce aflați despre trecerea mea în neștiință să postați public chestii siropoase, patetice și, mai presus de toate, neadevărate, despre cum eu v-am fost lumina din ochi, focul din vintre și vântul din pupa. Să spuneți că v-am fost ca un tată denaturat și apoi renaturat, să spuneți că v-am fost muză, mentor, duhovnic, ibovnic și ghid turistic. Să spuneți ce vreți, ideea e să exagerați mult.

Doresc să vă asigur că nu-mi voi găsi liniștea eternă și nici walkmanul-ul pe care l-am pierdut într-a opta până când nu voi citi de cel puțin două ori și comenta literar, în scris, pe un caiet studențesc, fiecare mesaj de adio sau text plângăcios scris de fiecare cunoștință, friend of a friend sau străin de pe rețelele de socializare.

Ca să fie totul mai simplu pentru mine, postați-vă statusurile pe profilele publice, că mie poate îmi intră la “Filtered” sau mi le pierde îngerul care aduce poșta electronică, și folosiți haștagul #AiCarteAiMoarte sau un alt joc de cuvinte la fel de confuzant.

Vă asigur că “confuzant” e un cuvânt real, chiar dacă limba română e doar a cincea limbă pe care am învățat-o, după limba de lemn, limba de la papuc, limba în ureche (transmisă din tată în fiu) și limba elfilor din Lord of the Rings.

Acesta-i modul în care doresc eu să-mi sărbătoriți viața, să-mi cinstiți moartea, precum și felul în care puteți să strângeți o gașcă de like-uri și fețe galbene care se strâmbă (am învățat despre ele din cartea “Emoticonu’ Leonida față cu reacțiile pe Facebook”).

Cu profundă recunoștință, aplecăciune, respect, miopie galopantă și o ușoară senzație de foame, vă sărută pe fruntea plină de griji și riduri de expresie al vostru

Rege Tiberius

Sloganul #REZIST a fost înregistrat la OSIM de o superbacterie

Inspirată de protestele antiguvern desfășurate în marile orașe ale României la începutul acestui an, o superbacterie a decis să înregistreze la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci sloganul #REZIST, întrucât reprezintă cel mai bine lupta continuă purtată de aceasta împotriva antibioticelor.

Bacteria, un stafilococ auriu ce lucrează în domeniul publicitar, susține totuși că ideea înregistrării sloganului la OSIM i-a venit în urma mai multor mutații genetice și că nu este adevărat că a încercat să confiște hashtagul de la cei care au protestat în Piața Victoriei. Surse din interior spun că bacteria a fost văzută în piață în serile mai friguroase, purtând fes și luând notițe într-un carnețel mic, ca un securist infect.

Informația despre înregistrarea sloganului #REZIST s-a viralizat rapid pe rețelele de socializare, reușind în scurt timp să divizeze celular opinia publică. Cel mai mare susținător al acestei inițiative este Partidul Probiotic, un partid ce deține controlul în majoritatea organelor de stat. Partid din care, întâmplător, superbacteria face parte.

Partidul Probiotic militează pentru eliberarea tuturor microbilor de sub tirania medicamentelor, dorind să le ofere acestora libertate deplină pentru a fura informație genetică de la celelalte microorganisme, precum și asistență socială pentru a se reproduce în voie. Partidul nu face nici o diferență între bacteriile utile și cele dăunătoare, această greșeală de poziționare fiind responsabilă pentru etichetarea partidului drept ciumă roșie (Yersinia Pestis Ruber).

Cei mai aprigi opozanți ai rezistenței la antibiotice sunt procurorii Direcției Naționale a Antibioticelor, cei care luptă necontenit ca populația să nu fie parazitată fără impunitate de microbii ajunși la putere.

Pentru a putea asigura un viitor sănătos în care să trăiască în armonie toate țesuturile, procurorii DNA trebuie lăsați să-și exercite mandatul fără a fi încurcați de leacurile băbești propuse de Curtea Constituțională. Aceste imixtiuni externe se pot dovedi foarte dăunătoare proceselor vitale și pot transforma constituția țării dintr-un una atletică într-una anemică.

Foto: internet

Cele 5 obiceiuri sănătoase ale oamenilor săraci, dar fericiți

Rutina, bat-o proverbiala vină, e nevoită să îndure povara sisifică a unei nefericite faime. Sensul ei peiorativ, devenit deja cvasi-implicit, e greu de spulberat. Agent al plafonării și impresar al plictisului, rutina și-a dobîndit în timp un aer de cartier rău famat al comportamentului uman.

Moralitatea neutră a rutinei pare a fi desconsiderată de metehnele moderne. Acum, cînd variația, viteza și aleatoriul au căpătat parfum de virtute, rutina defilează într-un penaj de rățușcă urîtă. Conform basmului, tot ce-i trebuie acestei rățuști pentru a se transforma într-o splendidă lebădă e îngrijirea corectă și corespunzătoare (și hrana sub formă de grăunțe).

Rutina e o unealtă, una ce poate fi folosită atît pentru binele sinelui, cît și pentru vătămarea acestuia. Lecțiile de viață, deprinderile sănătoase și învățămintele doldora de înțelepciune pot fi derivate și din repetitivitatea banală a cotidianului. Și sînt cu atît mai înălțătoare venind din partea unor săraci. Nu te-ai aștepta ca niște oameni sărmani, care nu au nici după ce să bea apă murdară dintr-o baltă, să aibă ceva de oferit, dar te-ai înșela.

Săracii pot fi un izvor nesecat de inspirație din care să-ți ostoiești setea motivațională. Nu toți săracii, desigur, pentru că majoritatea-s niște mîhniți cărora doar chirăitul mațelor le acoperă discursul complet neinteresant, doar unii dintre ei. Mă refer la cei fericiți. Cei care, întîmplător, au anumite obiceiuri de la care nu se abat. Iată cîteva dintre ele:

1. Micul dejun e sfînt. Nu degeaba i se spune cea mai importantă masă a zilei. Oamenii săraci, dar fericiți nu își încep ziua fără acesta, imprimîndu-i o însemnătate ritualică. Chiar și atunci cînd micul dejun constă în cîțiva biscuți serviți între două felii de pîine. Sau o mînă de mere furate dintr-o grădină. Sau pufuleți înmuiați într-un ceai de buruieni culese din jurul blocului. Supa de coji de cartofi e surpinzător de gustoasă și sățioasă.

2. Mersul pe jos face piciorul frumos și traiul sănătos. Săracii fericiți aleg mersul pe jos în locul folosirii unei mașini pe care oricum nu și-o permit. Și nu doar că nu și-o permit, dar n-au bani nici măcar de-o poză cu o bicicletă. Mersul pe jos e sănătate curată, gratuită. Pentru că altfel te bucuri de viață cînd, în drum spre serviciu, îți iei timpul necesar să admiri cum se cuvine frumusețile orașului. Mai ales dacă plouă și ți-e urît să apelezi la transportul în comun (deoarece n-ai bani de bilet).

3. Reciclarea. Declinul societății de consum e evident. Nu putem produce gunoaie în ritmul de acum fără a destabiliza grav mediul în care trăim. Astfel că oamenii săraci, dar fericiți reciclează ca și cum viața lor ar depinde de asta. De multe ori, chiar depinde. Nimic nu se aruncă, totul se transformă. Un pantof rămas mic poate fi folosit pe post de cană. O haină ruptă arde bine, aproape ca lemnul, în nopțile reci de iarnă. Doza de bere e bună să ții în ea chiștoacele adunate de pe stradă din care îți încropești țigările. Orice lucru, oricît de vechi sau stricat, poate fi recondiționat și refolosit.

4. Igiena. Mai precis, o abordare relaxată, oarecum dezinteresată, a igienei personale. Necesitatea unor abluțiuni zilnice a fost intens supralicitată de către vînzătorii de săpunuri. Așa cum o pisică se poate menține curată prin forțe proprii, poți să o faci și tu, chiar dacă nu ajungi cu limba prin toate coltoanele corporale care-i sînt accesibile unei pisici.

Și cam atît. Oamenii săraci, dar fericiți sînt obișnuiți cu lipsurile. Știu să se descurce cu mai puțin. De exemplu, le ajung patru obiceiuri sănătoase, chiar dacă titlul promitea cinci. Acest skill este crucial pentru sănătatea lor, în special pentru sănătatea lor mintală, cea de care depinde fericirea. Avem multe de învățat de la ei, săracii.

Adoptă aceste obiceiuri și ai putea să fii și tu fericit. Sau măcar sărac. Succes!

—–