Category Archives: Iisus H. Cristos

Îți tai singur porcul. De ce nu faci la fel și cu mielul?

De ce există o tradiție milenară a tăierii porcului de Crăciun, dar nu există o tradiție la fel de milenară a tăierii mielului de Paște? Cu ce-i mai special mielul decît porcul? De ce toată lumea umple Facebookul cu poze de la tăierea porcului, dar nimeni nu se laudă că a ucis un mielușel alb și creț și drăgălaș ca o jucărie de pluș? Care-i faza? Animalele ar trebui să fie egale între ele, dar observ cu mîhnire că unele sînt tratate cu mai multă egalitate (și cuțit) decît altele.

Ambele animale sînt, de fapt, mîncare pe care o gătești cu ocazia unei sărbători creștine. Porcul se sacrifică odată cu nașterea Domnului. Mielul se sacrifică odată cu moartea/învierea Domnului. Vițelul e consumat doar de bogați, care nu prea se încurcă cu trebi religioase.

E perfect acceptabil, se pare, să tai porcul la tine în curte sau fața blocului. Dar, cînd vine vorba de miel, toată lumea preferă să-l cumpere din magazin, în loc ca fiecare creștin să-l belească cu mîna lui sau cu mîna unui specialist (așa cum se întîmplă în cazul porcului). De ce? Pentru că mielul are blănița curată și sufletul pur precum intențiile lui Iisus, în timp ce porcii au fost gazdele unei legiuni de demoni (Matei 8:28-34)?

Nu-i și asta un fel de discriminare? Mie așa mi se pare: că porcul e mai ușor de omorît pentru că se scaldă toată ziua în propriile mizerii și e leneș și gras, ilustrînd cel puțin două din păcatele capitale, pe cînd mielul e mai greu de ucis pentru că-i pufos ca un nor cu picioare, are ochișorii ca niște perle negre și arată adorabil în toate desenele și picturile. Pe deasupra, porcul are orgasme de cîte 30 de minute, deci trebuie pedepsit pentru asta, păcătosul. Și nici nu arată la fel de bine pe o felicitare ca un mielușel zburdalnic.

Partea bună e că unii porci au sesizat nedreptatea și au încercat să facă ceva în privința asta. Așa au apărut porcii cu blăniță de mioară (cunoscuți și sub numele de Porci de Mangalița). Partea rea e că aceștia sînt și mai delicioși decît frații lor, deci n-au rezolvat nimic. În continuare, rămîne la fel de inscrutabil motivul pentru care românii taie porcul cu lejeritatea cu care curăță un cartof, dar refuză cu încăpățînare să-i facă felu’ lu’ mielu’.

—–

Dumnezeu e un DJ (și nu, nu vine la Untold)

Viața pe care o trăim acum e doar un warm-up pentru petrecerea eternă care ne așteaptă în ceruri (mai sus de avioane și mai sus de sateliții de telecomuncații, presupun). E partea cea mai puțin importantă a festivalului existențial, cea în care, după ce ți-ai instalat deja cortul, te plimbi pe la standuri să vezi cît de lungi sînt cozile la bere și unde poți să-ți încarci telefonul.

Dacă sîntem cuminți în timpul acestei vieți, dacă nu consumăm droguri, nu scuipăm coși de semințe pe jos și nu facem sex în afara căsătoriei, după actul de warm-up – care, paradoxal, culminează cu o răcire totală a corpului – vom avea parte de cel mai epic show de lasere și cele mai bestiale mixuri din partea headliner-ului divin. Pentru că Dumnezeu e un DJ. Nu-s eu primul care a spus asta, mai sînt niște necredincioși care susțin că “God is a DJ“.

Așadar, nu trebuie să ne obosim prea mult la această petrecere avînd ambiții, idei originale sau activități distractive cu prietenii, pentru că oricum doar DJ-ul de Apoi contează. Prezentul e irelevant. Warm-upul la care ne aflăm trebuie consumat într-o stare de perpetuă smerenie și anticipație a momentului în care primele acorduri ale Dj-ului Suprem ne vor gîdila urechile spiritului. Restul e tăcere. Sau probe de sunet.

Din păcate, Dumnezeu e un DJ căruia nu i-a auzit nimeni piesele, existînd doar niște recenzii vechi de mii de ani din partea unor oameni care susțin că i-au ascultat scratch-urile. Mersi, așa și eu am un văr care zice că l-a văzut pe Michael Jackson în concert.

E greu să menții entuziasmul pentru un headliner căruia nu i-ai auzit nici un mixtape, nici un radio edit, nici un featuring cu PittBull, căruia nu i-ai văzut nici un clip filmat cu telefonul și scăpat pe Youtube, nimic. Nu știm dacă merită așteptarea. Putem doar să sperăm că beat-urile lui vor rupe boxele. Și că nu vor fi cozi prea lungi la toalete.

Ni se spune că e cel mai bun DJ pe care ni-l putem imagina. Nu-i ieftin. Biletul trebuie plătit cu mult în avans, în rate săptămînale depuse în cutia muzicală a milei. Dar e cel mai bun, spun impresarii lui.

E cel mai bun dintre Dj-ii care nu vin la Untold.

—–

In vitro veritas: copii născuți de mame virgine

poza e de aici

Spunea la un moment dat Cucu, Adrian Cucu, că Iisus a fost singurul bărbat care a rupt himenul din partea cealaltă. Cum s-a întîmplat de multe ori pînă acum și inevitabil se va mai întîmpla mult timp de acum înainte, Cucu avea atîta dreptate cît are licuriciul în fund lumină. Pentru că de ce spun asta? Pentru că într-un articol publicat zilele trecute în The Telegraph s-a relatat despre o nouă modă apărută în clinicile de fertilitate din Marea Britanie: virgine care dau naștere la pui vii.

Conform articolului, în ultimii 5 ani au existat cel puțin 25 de fecioare care, deși nu au cunoscut vreodată bărbatul în sens biblic, din diverse motive, au dorit să aibă copii, consolîndu-se probabil cu ideea că vor face sex destul după ce se naște copilul. Se știe doar că femeile fac mai mult sex după ce au copii decît atunci cînd sînt la începutul unei relații. Not!

Înțeleg cazurile în care beneficiara suferă de o fobie de natură sexuală, dar există și situații în care cele care apelează la această procedură (care costă circa 5.000 de lire, apropo) o fac doar pentru că încă nu au găsit bărbatul potrivit cu care să aibă o relație specială. Mi se pare un mod foarte neobișnuit și brutal de a-ți inaugura vaginul. Și mi se pare o reală risipă să dai 5.000 de lire pentru o chestie pe care o poți obține plătind o cină și un film. Eventual, și o cameră de hotel. Asta după ce ți-ai instalat gratis o aplicație de tip Tinder.

Nu mă privește pe mine ce fac oamenii cu părțile lor fătătoare, eu nu fac decît să comentez asupra unei statistici interesante: pe măsură ce tehnologia avansează, bărbații devin din ce în ce mai dispensabili. Frica, anxietatea socială, lesbianismul, imposibilitatea găsirii unui partener potrivit, toate acestea pot fi motive excelente pentru care femeile aleg acest tip de însămînțare (in vitro veritas). Așa cum unii copii sînt născuți din părinți campioni, alții pot fi născuți din părinți cam virgini.

—–

Iisus s-a făcut praștie

E lung internetul, ba e lat, iar în incomprehensibila lui imensitate se ascund nenumărate bizarerii, pornoace, pornoșaguri, pornăciuni, poze cu pisici și telefoane de vînzare. Pe lîngă cele enumerate anterior, mai găsim și lecții pentru cum să-ți construiești singur mobila, sex prin webcam, cursuri online pentru orice materie și iisuși transformați în praștii.

După cum zice și titlul articolului în care am găsit pozele, doar cei fără de păcat pot azvîrli pietre cu aceste praștii. Nimeni altcineva. Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Și geamuri sparte la bisericile concurente.

Presupun că, la vreo două-trei zile după ce-ai fost lovit cu o piatră lansată dintr-o astfel de praștie, în vînătaia rezultată va apărea chipul lui Arsenie Boca. Looks legit, doar se știe despre bătaie că e ruptă din Rai.

—–

Cum te poate penetra spiritul lui Iisus

Atenție! Post cu conținut ce poate fi interpretat drept blasfemios de cei slabi cu duhul. Așadar, persoanele slabe de înger sînt rugate să se abțină de la citirea lui. Să nu ziceți că nu v-am zis.

Nebănuite sînt căile Domnului, dar și mai nebănuite sînt căile prin care Acesta alege să pătrundă în unii oameni. Conform unui pastor kenyan, pentru ca Iisus H. Cristos să poată să pătrundă mai bine în trupșoarele cărnoase ale enoriașelor sale, acestea trebuie să intre la modul commando în casa Domnului. Adică să-și transforme lenjeria intimă într-una ceva mai distantă, ca să folosesc gluma unui prieten. Adică să intre-n biserică sans chiloței și sans sutien. În principiu, sans orice articol de înveșmîntat părțile așa-zis rușioase.

Poza n-are legătură cu știrea, dar la sînii ăia
nici nu îți mai trebuie justificare pentru nimic

Nu prea știu ce să zic în privința asta, dar parcă mi-aș dori ca Iisus să se hotărască odată asupra etichetei vestimentare potrivite rugăciunii. Adică ori cu broboada-n cap și fusta pînă-n pămînt, ori cu minijup și acces neîngrădit către “poarta raiului”.

Și-l înțeleg pe Fiul Atotputernicului. Dacă e să pătrunzi o creolă evlavioasă, acela e cel mai bun loc pentru a te insinua în sufletul ei. Unul din mai multe. Dar nu credeam că Duhul Sfînt (care cumva e sinonim cu ceilalți doi) se împiedică într-un strat subțirel de bumbac. Sau supraelastic. Sau mătase. Mă gîndesc că negruțele respective ar putea avea oarișce aversiune față de bumbac.

Pe de altă parte, nu-l înțeleg. N-ar trebui să aibă EL treabă cu părțile fătătoare ale femeilor. Chiar dacă numai trece prin zonă pentru a ajunge într-un loc mai bun (puțin probabil să existe așa ceva!). Vorba unui alt prieten, Adi Cucu: Iisus e singurul bărbat care a rupt himenul din partea cealaltă.

Dar să revenim la subiect. Pastorul Njohi susține că în momentul intrării în “sufrageria Domnului”, cum îmi place mie să numesc Sfînta Biserică, oamenii trebuie să fie liberi în trup și în spirit. Și pentru că spiritul e ceva imaterial și greu de manipulat, pastorul nostru s-a concentrat asupra trupului. Și s-a concentrat atît de tare încît n-a văzut decît o părticică mică, o fîșie rozalie practic. Pe unde să intre smerenia. Cu sau fără protecție.

Altceva nu mai pot să zic decît: Doamne Ajută!
. . .
  . .
    .