Plimbându-l pe Dobby – 13 decembrie

Azi, Dobby mi-a dormit în poală în timp ce ne uitam la The Lure, un film polonez despre sirene mâncătoare de oameni. Filmul e un semi-musical semi-comedie semi-horror ce reinterpretează într-o nuanță grotescă povestea micuței sirene (cea care se îndrăgostește atât de intens de un tip încât își dă la schimb vocea pe o pereche […]

Plimbându-l pe Dobby – 11 decembrie

Pentru persoanele excesiv de vanitoase, herpesul bucal e omologul dermatologic al arestului la domiciliu. Bubițele care-ți parazitează conturul buzelor te sechestrează în casă, departe de ochii pătrunzători ai lumii, într-o izolare autoimpusă bazată pe considerente estetice. Poți aștepta ca herpesul să treacă de la sine, minimizând contactul cu exteriorul, sau poți înfrunta privirile condescendente ale […]

Plimbându-l pe Dobby – 6 decembrie

De Moș Nicolae, am fost cu Dobby la veterinar ca să-i administrez vaccinul polivalent și să-i fac deparazitările periodice. Fulguia anemic, dar Dobby a început să tremure doar după ce am intrat în cabinet. De când a încasat un set de injecții pentru râia de urechi pe care a primit-o moștenire de la cățeaua de […]

Plimbându-l pe Dobby – 5 decembrie

A murit regele Mihai, al patrulea cel mai iubit rege al României, după regele berii, regele fotbalului și regele manelelor. Previzibilul său deces a oferit ocazia multor persoane în vârstă să se salute cu tradiționalul “Hei, știi cine a murit?”. La un moment dat, ajungi ca majoritatea conversațiilor să îți fie prefațate de replica asta […]

Plimbându-l pe Dobby – 3 decembrie

Detest compromisul meteorologic pe care îl reprezintă lapovița. Insuficient de încrezătoare pentru a-și asuma rolul de ninsoare cinstită, bucurând deopotrivă copiii care se trezesc târziu și firmele cu contracte de deszăpezire, dar prea mândră pentru a se mulțumi cu atribuțiile unei ploi tomnatice târzii ce blagoslovește firile sensibile cu simțăminte poetice, lapovița e soluția de […]

Plimbându-l pe Dobby – 28 noiembrie

Dimineața, la opt fără cinci minute, fetele ies din casă. Una merge la școală, cealaltă la serviciu. Trei secunde mai târziu, Dobby e pe mine cu o jucărie de pluș în dinți. Mi-o lasă pe piept și începe să-mi vorbească. La început mârâie înfundat. E un câine finuț; nu vrea să mă trezească brusc. Dacă […]

Plimbându-l pe Dobby – 27 noiembrie

Urăsc când cineva forțează un substantiv de genul masculin să adopte genul feminin. De exemplu, când aud pe cineva spunând o fructă în loc de un fruct, îmi vine să fug până la primul aprozar, să cumpar un kilogram de cartofi, să mă grăbesc acasă, să fac un piure pufos, cu smântână de frișcă și […]

Plimbându-l pe Dobby – 23 noiembrie

Pe Dobby îl alint spunându-i prostule! O fac într-o manieră drăgăstoasă, ca atunci când un prieten te face să râzi cu o replică surprinzătoare și tu îl complimentezi cu un sincer “Ce prost ești!”. Când nu-i imprim conotații afectuoase, prost e jignirea mea preferată. Fiecare dintre noi are câte una. Un cuvânt sau o expresie […]

Plimbându-l pe Dobby – 22 noiembrie

Un duș neconvingător se prelinge stupid dintr-un cer de culoarea mortului. Norii refuză să iasă în evidență prin forme sau culori originale și se confundă unii cu alții într-o masă amorfă ce plutește deasupra orașului ca o spumă murdară. Aerul soios și rece se lipește de tine cu insistența jenată a unui prieten care îți […]

Plimbându-l pe Dobby – 19 noiembrie

Expresia “Ești ceea ce mănânci” prezintă un strat suplimentar de însemnătate pentru canibali. Din câte am observat, triburi de canibali au existat doar pe câteva insule tropicale îndepărtate. Bine, pentru ei nu erau îndepărtate, ei chiar acolo trăiau, pe ele. Erau îndepărtate de locul din care scriu eu asta, deci s-o lăsăm așa. Rar s-au […]