De ce are expresia “a-ți găsi nașul” o încărcătură meschină din moment ce nașii sunt părinții spirituali la care apelezi doar în circumstanțe fericite? A-ți găsi un naș de botez e un motiv de desfăcut șampanie. A-ți găsi un naș de cununie e motiv de frecat satisfăcut palme și făcut calcule mintale privind sume neimpozabile.
Am fost invitat prin august 2018 la un botez, dar am sărit peste ritualul religios și am participat doar la partea cu alcool. Acum îmi pare rău, dar nu pentru că aș fi exagerat cu cocktailurile, ci pentru că am aflat că, după ce l-a pus pe naș să repete de inutil de multe ori că se leapădă de Satană, preotul l-a pus pe același naș să sufle înspre ușă ca să-l alunge definitiv pe Satana din biserică și acesta e cel mai grozav lucru pe care l-am auzit vreodată și aș fi vrut să-l văd pe viu pentru că înseamnă că Lordul Întunericului e mai ușor în învins decât o lumânare și credincioșii nu mai trebuie să se teamă acum decât de încercările la care îi supune Dumnezeu din dragoste, gen cancer, faliment, depresie sau semnal prost la wi-fi.
Oricum, mă bucur că micuțul s-a spălat de păcatul dobândit ombilical, că era ciudat să umble părinții cu el așa păcătos prin lume.
În timpul pe care l-am economisit ferindu-mă de biserică precum Satana de brize ușoare, m-am gândit la rostul scufundării copiilor în apă sfințită, gest care se face pentru a-l elibera pe micuț de păcatul originar. E greu să-ți imaginezi ca fiind păcătos un copil care nu-și poate ține nici capul drept, nici saliva în gură, dar să presupunem că așa o fi. Problema mea e alta.
Concepția unui copil în cadrul căsătoriei nu e considerată a fi un păcat. Sexul în scopul reproducerii e chiar recomandat de oamenii sutanei. Cu toate acestea, copilul se naște murdar, compromis. Deși e rezultatul iubirii creștinești, însăși existența sa e un păcat. Undeva în timpul sarcinii se întâmplă ceva. Așadar, dacă sexul nu e păcătos, dar copilul care rezultă din sex e păcătos, înseamnă că orice metodă prin care se evită nașterea păcătosului ar trebui să fie un lucru bun. Prezervativul, în aceste condiții, e creștinesc. Orice mod prin care împiedici apariția unui nou păcătos în lume ar trebui să fie acceptat de biserică, nu? Pentru că te duci direct la sursă, eliminând cauza, nu tratând simptomul, așa cum face botezul.
Avortul, în concluzie, e creștinesc.