Category Archives: Din buricul minții

Mi-am găsit nașul (ierbosofie despre nași și despre cât de creștinesc e prezervativul)

De ce are expresia “a-ți găsi nașul” o încărcătură meschină din moment ce nașii sunt părinții spirituali la care apelezi doar în circumstanțe fericite? A-ți găsi un naș de botez e un motiv de desfăcut șampanie. A-ți găsi un naș de cununie e motiv de frecat satisfăcut palme și făcut calcule mintale privind sume neimpozabile. 

Am fost invitat prin august 2018 la un botez, dar am sărit peste ritualul religios și am participat doar la partea cu alcool. Acum îmi pare rău, dar nu pentru că aș fi exagerat cu cocktailurile, ci pentru că am aflat că, după ce l-a pus pe naș să repete de inutil de multe ori că se leapădă de Satană, preotul l-a pus pe același naș să sufle înspre ușă ca să-l alunge definitiv pe Satana din biserică și acesta e cel mai grozav lucru pe care l-am auzit vreodată și aș fi vrut să-l văd pe viu pentru că înseamnă că Lordul Întunericului e mai ușor în învins decât o lumânare și credincioșii nu mai trebuie să se teamă acum decât de încercările la care îi supune Dumnezeu din dragoste, gen cancer, faliment, depresie sau semnal prost la wi-fi.

Oricum, mă bucur că micuțul s-a spălat de păcatul dobândit ombilical, că era ciudat să umble părinții cu el așa păcătos prin lume.

În timpul pe care l-am economisit ferindu-mă de biserică precum Satana de brize ușoare, m-am gândit la rostul scufundării copiilor în apă sfințită, gest care se face pentru a-l elibera pe micuț de păcatul originar. E greu să-ți imaginezi ca fiind păcătos un copil care nu-și poate ține nici capul drept, nici saliva în gură, dar să presupunem că așa o fi. Problema mea e alta.

Concepția unui copil în cadrul căsătoriei nu e considerată a fi un păcat. Sexul în scopul reproducerii e chiar recomandat de oamenii sutanei. Cu toate acestea, copilul se naște murdar, compromis. Deși e rezultatul iubirii creștinești, însăși existența sa e un păcat. Undeva în timpul sarcinii se întâmplă ceva. Așadar, dacă sexul nu e păcătos, dar copilul care rezultă din sex e păcătos, înseamnă că orice metodă prin care se evită nașterea păcătosului ar trebui să fie un lucru bun. Prezervativul, în aceste condiții, e creștinesc. Orice mod prin care împiedici apariția unui nou păcătos în lume ar trebui să fie acceptat de biserică, nu? Pentru că te duci direct la sursă, eliminând cauza, nu tratând simptomul, așa cum face botezul.

Avortul, în concluzie, e creștinesc.

Pușca și cureaua lată, ce m-aș vaccina odată

Ministerul a anunțat că suplimentează numărul de bilete la spectacolul vaccinării, așa că am intrat și eu pe platforma rovaccinare luni dimineață la prima oră, adică pe la nouă, că aia e prima oră a mea, restul sunt doar frânturi de ore, minute confuze piperate cu secunde de claritate, ca să prind un General Access Pass, că biletele VIP s-au dat de mult.

Virgin într-ale site-ului, evident că n-am reușit să intru din prima. Presupun că am făcut eu ceva greșit și nu că site-ul e făcut de Olivia Steer și își concentrează toți algoritmii ca să conspire întru complicarea programărilor. Hai să nu fiu paranoic.

Locurile anunțate se lasă mult așteptate. Mai apare câte unul din când în când și te întărâtă cu viziuni de anticorpi și imunitate crescută, dar dispare mișelește când să alegi ziua înțepării. Locurile disponibile sunt ca Bigfoot: se vorbește mult despre ele, dar nimeni nu le-a întâlnit în viața reală. Bigfoot sau Dumnezeu sau orice altă creatură imaginară preferi.

Reușesc, după zeci de reîmprospătări ale browserului, să prind un loc pe listele de așteptare. Imediat după, site-ul își ia o binemeritată pauză, că doar a lucrat un total de 18 minute în ultimele zile și are nevoie să se întindă puțin. Văd pe Facebook că nu sunt singurul în această postură ingrată, de a-mi cerși dreptul. Tot pe Facebook văd și o explicație ok a situației complicate în care se găsește procesul de vaccinare, aici.

Dozele se împart în funcție de datele de la Evidența Populației, cea care nu s-a modificat pentru a reflecta faptul că oamenii din rural s-au mutat în orașe mai mari (din țară și din străinătate). E o chestiune ce ține de fonduri, așa că nimeni nu vrea să updateze datele și să primească mai puțini bani. Deci, pentru că informațiile oficiale spun că sunt mulți oameni pă sate, satele primesc doze. De asta e Moldova verde pe harta disponibilităților și de asta e Clujul roșu. Înțeleg că Bucureștiul e roșu pentru că sunt alge în lacul IOR. Alge sau căchiță.

Deci rezolvarea e simplă: să se dea vaccin cu buletinul.

Bun, am rezolvat și vaccinarea. Mă duc să văd care-i treaba cu toți copiii ăia flămânzi din Africa.

Sursa foto: nytimes.com

De ce e întotdeauna un “clan” de interlopi?

Orice grup de infractori mai mare decât cel care a încercat să-i vină de hac lui Kevin McAllister e numit în presă “clan”. Indiferent de mărimea lui. Consider asta o mare scăpare jurnalistică. Informațiile trebuie transmise clar și concis, fără a recurge la clișee, oricât de convenabile ar fi acestea.

Statistic, grupările de crimă organizată nu pot fi toate organizate în “clanuri”. Unele trebuie să fie și triburi de infractori, dacă sunt mai restrânse. Ginte de infractori. Haite de infractori, dacă acțiunile lor își găsesc paralele în lumea animală. E posibil, cu ajutorul unor figuri de conducere convingătoare, să se imagineze chiar și un sindicat al infractorilor. Familiile cu o lungă tradiție în activități ilicite, una care se întinde pe mai multe generații, ca nepotismul în politică, ar putea fi numite dinastii de infractori.

Totuși, e vorba de grupări de “crimă organizată” și mi se pare lipsit de viziune să existe o singură formă de organizare a acesteia – clanul. N-am pretenții absurde. Știu că e greu să faci performanță în domeniu și să ajungi la nivelul unei mafii de interlopi sau al unei yakuze de interlopi, dar se poate spera măcar la un club de infractori, similar cluburilor de gentlemeni din Marea Britanie, dar în sens opus.

Foto: deviantart.com

Cum să interzici corect făcutul de copii

Ideea primarului din Târgu Mureș, cea cu limitarea dreptului la reproducere nu e una rea, e doar incompletă. Ca orice altă idee de la noi, e superficială, făcută pe genunchi (în timp ce capul e ocupat cu altele), plină de inconsistențe și lipsuri. Pentru a fi corectă, ar trebui să includă îngrădirea reproducerii și pentru următoarele categorii:

  • oameni care postează pe internet poze cu mâncare urâtă sau poze urâte cu mâncare ok: în mod evident, aceștia n-au înțeles nimic din cum funcționează rețelele de socializare (sau lumea) și, la o adică, ar fi în stare să posteze chiar și poze cu copii urâți, și nimeni nu își dorește așa ceva;
  • oamenii care o ard pozitiv, care văd tot timpul raza de soare din orice căcat și bobița de porumb din cerul întunecat: trebuie să fii gingaș la cap să crezi că e în regulă să te forțezi să fii vesel tot timpul, indiferent de circumstanțe, gânduri sau nivel de sărăkie, iar oamenii plăpânzi mintal (cei care își taie unghiile pe stradă, ca psihopații; cei care mănâncă supa de pui cu pâine; cei care se calcă în picioare ca să ajungă la bidonul de apă miraculoasă care o să-i facă mai buni la suflet etc.) nu ar trebui să se înmulțească din rațiuni evidente;
  • oamenii care urcă în mijloacele de transport în comun înainte ca ceilalți să apuce să coboare: graba strică treaba, și dacă oamenii ăștia n-au răbdare pentru autobuz, n-o să aibă nici pentru a crește copii sănătoși social;
  • oamenii politici ar trebui opriți și ei din a se reproduce: odraslele lor îngreunează administrațiile publice, ocupând posturi inutile și consumând resurse prețioase;
  • oamenii care se plâng în fiecare an de aglomerația de la mare sau de pe Valea Prahovei, dar aleg să se întoarcă în exact același loc în anul următor: aceștia nu par capabili să învețe din greșelile lor; din cei șapte ani de acasă ai copiilor lor, jumătate ar fi petrecuți în trafic;
  • oameni care vor să-și impună punctul de vedere spunând să mai citești și tu o carte, deși e evident că ultima carte citită de ei avea în titlu cuvintele “manual” și “clasa”, iar ei și-au luat informațiile de pe site-uri sponsorizate de ruși, grupuri de mămici sau bloguri de plat-pământiști;
  • oamenii cu bani: copiii lor devin inevitabil niște persoane groaznice, arogante, îndreptățite și absolut insuportabile;
  • oamenii care au deja un copil: este dovedit că multitaskingul e o himeră, deci e imposibil să crești bine doi sau mai mulți copii; să-l crească pe primul bine și, dacă vor o bătaie de cap suplimentară, să adopte un cățel;
  • [listă în curs de completare]

E greu să ai încredere în instituțiile statului, deci cenzura uterină ar trebui impusă printr-un sistem de veto în cadrul căruia să-și exercite dreptul de a-ți anula linia genetică doar prietenii sau (în cazuri speciale) rudele. Ei știu cel mai bine dacă ești genul de om care merită să procreeze sau nu și ei sunt în măsură să ofere feedback-ul cel mai sincer.

Așa cum carnetul de conducere se suspendă după un număr de abateri, așa și posibilitatea de a te reproduce s-ar suspenda în urma acumulării de puncte negre oferite (în secret) de oamenii apropiați ție. Dacă te văd că ești genul de om care nu strânge după câinele lui, primești un punct. Dacă te văd că aplauzi non-ironic la aterizare, ai două puncte. Dacă, de sărbători, trimiți în masă mesaje care încep cu “Fie ca”, cinci puncte. La 50 puncte acumulate, ți se pune bocanc pe testicule / trompe. Episodul acela din Black Mirror, cel cu ratingul pentru oameni, a prins ideea corectă.

În felul acesta, vor rămâne circa șapte oameni faini, vrednici, calificați pentru a face copii, în toată țara, ceea ce nu-i deloc un lucru rău.

Sau, mai simplu, faci cum a făcut Gabi Firea în București. Îți neglijezi atribuțiile de primar până când aerul din oraș devine atât de irespirabil încât nu o să mai vrea nimeni să facă copii în el. Sau cum a făcut Boc în Cluj. Crești artificial imaginea orașului până când chiria și traiul devin atât de scumpe încât nu-ți mai permiți să faci copii.

Foto: “The Holy Virgin Mary” | Chris Ofili | 1996

Internetul, dacă ar fi fost inventat de români

Știm, grație unor clipuri care reapar în feed cu regularitatea agasantă a gripei, cât de trist și de incomplet ar arăta lumea fără contribuția decisivă a invențiilor românești precum stiloul, motorul cu reacție* sau crema de față împotriva ridurilor.

*Multă lume nu știe asta, dar există mai multe tipuri de motoare cu reacție de proveniență românească: motorul cu reacție întârziată, motorul cu reacție nervoasă și motorul cu reacție alergică. Momentan, oamenii de știință lucrează la motorul fără reacție, care ar fi invizibil pentru radar prin faptul că nu pornește.

Scenariile istorice alternative, de genul The Man In The High Castel (de unde curge-n vale un râu mititel), în care românii ar fi triumfat ipotetic în domeniul inovației cu alte produse, sunt nesimțit de puține, astfel că mi-am permis să-mi imaginez, de dragul ficțiunii, un internet inventat de români (diferit de cel actual, inventat de daci, care au săpat tunelurile pe sub Bucegi tocmai ca să tragă prin ele fibră optică).

Autostrada informațională numită generic internet, inventată de cercetătorii români, s-a inaugurat cu întârziere din cauza unor complicații legate de studiile de fezabilitate și de despăgubirile cerute de cei care dețineau domenii și url-uri pe traseul internetului.

Tăierea panglicii s-a făcut în prezența presei, a primului ministru, a ministrului transportului și a patriarhului bisericii ortodoxe românești, care i-a stropit serverele cu apă sfințită și a provocat un scurt-ciucuit care a îngreunat încărcarea paginilor și descărcarea pozelor timp de mai multe zile.

În primii zece ani, informația a circulat extrem de greu, cu întreruperi, bară de căutare la bară de căutare, autostrada având lățimi de bandă care s-au crashuit imediat după inaugurare din cauza faptului că oamenii care au lucrat la ea au furat o mare parte din materialele de construit site-uri. Anual, gropile din internet se astupă cu patch-uri și add-on-uri care rezistă aproximativ două sezoane (de serial de pe Netflix).

Transferul fișierelor mari încă se face prin șoferi de autobuz sau nași, în plase de rafie. Cererile de prietenie pe Facebook trebuie depuse în triplu exemplar, cu tot cu o copie autorizată a pozei de profil. În loc de foldere, calculatoarele au dosare cu șină. Există mai multe sisteme de operare, cel mai sigur fiind sistemul de operare** la privat. Principalul furnizor de servicii de poștă electronică este Poșta Română, iar multe dintre mailuri se pierd pe traseu pentru că expeditorii le atașează timbrul virtual necorespunzător.

**Sistemul de operare la stat prezintă mai multe riscuri, printre care posibilitatea de a ți se infecta sistemul cu viruși nosocomiali sau de a-ți lua foc sursa.

Primul film încărcat pe internetul românesc avea circa opt minute și era cu un tip care mânca ciorbă într-o bucătărie faianțată tradițional-modern. A devenit viral în Asia, unde există o poftă imensă de privit oameni care mănâncă chestii grețoase, gen caracatițe vii, moluște sau ciorbă de burtă.

Youtube-ul de pe internetul românesc nu are secțiune de TRENDING, dar are una de SUPER VALOARE. Chiar dacă faci puține vizualizări cu un clip, ești plătit bine, pentru că platforma funcționează pe structura CNC.

Plățile online funcționează doar o parte din timp, fiind întrerupte în weekend, noaptea și pe perioada sărbătorilor legale, când nu lucrează nimeni la ghișeul de prelucrare a plăților online, unde toate tranzacțiile virtuale se trec cu pix într-un registru și se aprobă cu semnătură și ștampilă de către un funcționar public angajat pe acel post doar pentru că e nepotul cuiva din Senat***.

***Votul electronic a fost eliminat din protocoalele Senatului după ce s-a constatat că toate legile prin care li se măreau pensiile politicienilor afișau procente de peste 200%.

În protocolul de transfer al hipertextului (HTTP), protocolul constă în cel puțin două sticle de șampanie, una de whisky, un cognac finuț, niște vodkă de la mama ei, un vin vechi, suc natural, apă minerală și poate și niște fructe de mare și o fleică de vită Kobe (surf and turf).

Navigarea online se face în baza unor hărți adunate într-un Atlas publicat de Editura Didactică și Pedagogică. Limbajul de programare conține de două ori mai multe diacritice decât limbajul de comunicare (în Java se codează doar cu î și â, dar în Python se codează cu û, ê, ô, ĥ, ĵ și ŝ).

Românii stau blocați în trafic cu orele ca să petreacă timp de calitate pe internetul românesc, deși există internet mult mai bun, mai frumos și mai ieftin în străinătate. Succesul internetului românesc, net inferior celui străin, este pus pe seama tradiției (asta deși e inventat relativ recent).