Rant dezordonat plin de spoilere, că atât merită.

Bă! În clipa în care a apărut “The Stranger” în peisajul Pământului Mijlociu am râs în sinea mea și am zis că ar fi super stupid ca serialul ăsta să fie doar un fel de Young Gandalf. Ultimul episod mi-a confirmat că poate fi și mai rău: serialul chiar e un fel de Young Gandalf, dar unul în care Gandalf se ascunde amnezic pe după tufiș și îi evaporează pe dușmani fix înainte ca aceștia să-i spună numele, lăsând pe sezonul următor o dezvăluire care nu suprinde pe nimeni. Indiciu: Străinul îi spune lui Nori aceeași replică pe care o spune Gandalf în Moria.

Apropo, mi-au plăcut mult trimiterile subtile la trilogie, ca atunci când Galadriel i-a spus calului ei exact ce i-a spus și Arwen calului ei. Mi-a plăcut că atunci când Sauron a tentat-o pe Galadriel cu putere s-au spus câteva din replicile rostite de Galadriel când Frodo i-a oferit Inelul în Lothlorien. Mi-au plăcut multe părți, dar unele m-au făcut să înjur de toți valarii.

Băă! De dragul dezvăluirii șocante a lui Sauron, scenariștii l-au făcut pe Halbrand să se comporte total diferit în primele șapte episoade, față de ultimul, chestie care a șubrezit personajul și i-a răpit din consistență. Nu știm de ce a făcut ce-a făcut și cât de intenționate au fost acțiunile lui. Posibil ca tot ce-a făcut să fi fost întâmplător. Acum să cred că totul a fost un plan bine pus la punct de a o manipula pe Galadriel? Efectiv nu-ți vine să-l iei în serios ca personaj negativ dacă șapte episoade din opt a jucat rolul de băiat bun, fără a schița vreo intenție ascunsă, și în al optulea a virat brusc în direcția maleficului, având puteri magice și fiind rău din senin. Băă, e greu să ții cu băieții buni dacă nu știi cine sunt ăia răi. E atât de simplu!

Băăă! Cum să petreci două episoade încercând să mă faci să cred că Isildur e mort? Cum? ISILDUR!!! Adică exact personajul care apare în primele cinci minute din trilogie? Adică tipul care-i taie mâna lui Sauron cu sabia lui tac-su. CUM? De ce? Cu ce scop? Dacă n-ai știut ce să faci cu personajul, lasă-l să grijească de cai în Numenor. Și e mișcare de amator să nu închei toate potecile narative din seria la finalul sezonului, să nu mi-l arăți pe Isildur, despre care știm cu toții că nu e mort, sau să nu mi-l mai arăți o dată pe Durin al IV-lea, care e cel mai ok personaj din toată mitologia asta.

Și băăăă! De ce mâgza mă-sii îmi arăți un balrog dacă monstrul maia de magmă nu intervine în poveste și nu influențează acțiunea? Adică știu de ce, ca să ai un cadru epic pe care să-l pui în trailere și să convingi oamenii să-și facă abonament pe Amazon. Dar e de cacao.

Băăăăă! Câtă emoție crezi că o să simt eu când Nori își părăsește tribul de Harfuți ca să plece în est cu Istar-ul necunoscut, dacă cu niște episoade înainte mi-ai arătat cum tribul ei i-a lăsat în urmă întreaga familie pentru că tac-su și-a rupt piciorul? Adică acum o iubește tribul și e dispus s-o ajute să-l caute pe Străin, dar mai devreme tribul a lăsat-o să zacă în noroi pentru că tac-su era puțin șchiop și nu-și putea împinge căruța?

Băăăăăă! M-ați omorât cu distribuția asta diversă. Văzute de la gât în sus, majoritatea personajelor ar putea fi orice: hobbit, elf, om, pitic, orice. Există zero consistență în identitatea vizuală a semințiilor. Disa și Miriel arată aproape identic, deși personajele lor sunt din rase diferite. Numenorienii arată la fel de banal ca amărâții de sudiști. Theo și Isildur ar putea fi frați. Pe elfi îi recunoști doar după urechi, nu după manierisme, ținută, grai sau căutătură. De ce e Elrond îmbrăcat într-o togă simplă în timp ce Gil-Galad arată ca Rareș Bogdan-ul codrilor de aramă?

Lord of the Rings a stabilit mai clar apartenența persoanjelor prin aspectul lor. Puteai face distincția dintre un rohirrim și un elf dacă stăteau unul lângă celălalt. Aici, toți arată la fel și asta fură din farmec.

Băăăăăăă! Ce-a fost cu discursul ăla al lui Adar? Elforcul a livrat cel mai “orc lives matter” discurs ever, de parcă era ambasadorul corectitudinii politice în Mordor. Ambiguitatea morală își are locul în multe povești, dar nu când vine vorba de orci. În basme, trebuie să fie clar că ăia răi sunt răi pentru că sunt răi, pentru că Morgoth i-a corupt iremediabil de ciudă că nu poate crea ceva original, singurul creator fiind Eru Iluvatar, prin puterea Focului Secret.

Și băăăăăăăăă! Cum s-o lași pe Galadriel să ajungă atât de aproape de Tărâmurile Binecuvântate, după ce te-ai străduit să-mi arăți cât de hotărâtă e să-l găsească pe Sauron? Dacă era consistent personajul, Galadriel nu s-ar fi urcat în barcă și n-ar fi trebuit SĂ ÎNOATE UN OCEAN ÎNTREG ca să se întoarcă în Midălărth. ȘI SĂ-L ÎNTÂLNEASCĂ PE SAURON PE O PLUTĂ ÎN MIJLOCUL MĂRII!!!!

Și nu mă deranjează neapărat că toate poveștile din serial sunt centrate în jurul femeilor puternice și că toți bărbații sunt slabi, mai puțin Elrond, Durin sprijinindu-se mult pe Disa, Arondir trebuind salvat de Bronwyn și Elendil fiind un majordom simpatic, dar mă deranjează când un personaj care ar fi trebuit să moară de rănile lui nu moare. Cum n-a murit Bronwyn. De vreo două ori.

Și nu mă deranjează nici că s-a ignorat cu jet regula tolkieniană conform căreia există doar trei cupluri elf-om în întreaga mitologie de zeci de mii de ani a ținutului. Dacă a existat un om care s-a îndrăgostit de o elfă, sigur există mai mulți. Aici nu sunt de acord cu exclusivitatea asta relațională impusă de autor. Dar mă deranjează când povestea e atât de fadă și lipsită de încărcătură emoțională. Uitându-te la filmele lui Peter Jackson, chiar ai impresia că nu există iubire mai mare decât cea dintre Aragorn și Arwen. Dragostea îi mistuie pe amândoi, ea efectiv murind de dragului lui, dacă știi cum zic. În schimb, idila dintre Arondir și hangiță are toată pasiunea unui schimb de replici dintr-o reclamă la bere.

Băăăăăăăăăăă! A început să-mi placă să urăsc serialul ăsta. Abia aștept sezonul următor. Sunt sigur că o să-mi dea destule ocazii să mă simt superior pentru că știu materialul sursă și observ toate felurile în care se abate de la el și de la intențiile autorului.