Category Archives: biserix

Dumnezeu e leneș: 7 argumente divine

Leave a reply

Neimplicarea Tatălui Ceresc în evenimentele ultimelor milenii are o justificare perfect valabilă: Tipul e leneș. Ipoteza poate părea șocantă la un prim contact cu ea, de aceea am considerat just să întăresc această presupunere personală cu 7 dovezi irefutabile privind indolența Creatorului Suprem:

1. Eu sînt făcut după chipul și asemănarea Lui. Dacă eu sînt leneș – și sînt – asta se datorează exclusiv faptului că și El e leneș. Logic!

2. Și-a trimis Fiul să se jertfească pentru păcatele oamenilor, ca și cînd El ar fi avut ceva mai bun de făcut.

3. L-a pus pe Noe să se spetească ca un nebun pentru a construi o arcă pe care să aibă loc cîte două exemplare din fiecare animal, toate astea pentru ca el să extermine viața de pe planetă din ceva amibiție de-a Lui. I-ar fi fost chiar atît de greu să-l lase pe Noe în pace, să distrugă întreaga planetă și s-o ia apoi de la capăt? Prima data a făcut-o în șase zile. A doua oară, beneficiind deja de experiență, ar fi isprăvit-o mult mai repede.

4. Putea să pună și El un gard, ceva în jurul Pomului Cunoașterii. Putea să-i avertizeze pe amărîții ăia despuiați că șarpele minte. Putea să insiste asupra efectelor negative ale consumului de măr. Dar n-a făcut-o, din lene. Faptul că Adam și Eva au mușcat din măr e mai mult un eșec al lui Dumnezeu decît al Omului, pentru că nu a știut să-și impună autoritatea.

5. Zece porunci e puțin. Nu poți baza o religie pe un set de reguli mai scurt decît instrucțiunile jocului Activity. Plus, n-a pomenit nimic despre pedofilie. În schimb, are vreo trei porunci despre cum El e cel mai tare.

6. Dumnezeu are pagină de Facebook, deci e clar că nu mai are timp să fie productiv. Parcă văd că-i atît de leneș că nici n-o să dea Share la articolul ăsta.

7. Putea să populeze Grădina Raiului cu mai multe cupluri, dacă tot s-a apucat de făcut oameni, ca să nu trebuiască să se reproducă ei între ei copiii lui Adam și Eva, ăia care au supraviețuit. De ce n-a făcut mai mulți? De lene.

—–

Bostanul – leguma infernală

Leave a reply

Umorul involuntar pe care îl poate genera un prost stîrnește invidie în orice umorist, comic sau scenarist. Nu există minte lucidă care să debiteze enormități amuzante mai bine decît un prostalău sincer. Tocmai de aceea, clipurile cu agramați se viralizează mai ușor decît orice scenetă isteață regizată de niște profesioniști. Mihai Bendeac poate confirma asta, pentru că a făcut sezoane întregi de emisiuni în care a imitat personaje cretine precum Florin de la Caransebeș sau perversul de pe Tîrgu-Ocna, în loc să producă ceva original.

Cînd am citit că părintele Savatie Baștovoi a spus că “Jocul de-a bostanii este un joc de-a moartea” m-a bufnit rîsul. Replica lui, așa scoasă din context cum e aici, e genială. În primul rînd pentru că e adevărată. Am cioplit zilele trecute o parte dintr-un bostan, pentru a-l pune la copt, și era să înfig cuțitul în mine de mai multe ori. Bostanul a încercat să mă omoare și nici măcar nu mă jucat cu el!

Sînt niște legume infernale, bostanii ăștia, tari ca lemnul și dulci ca păcatul. Dar sînt dulci numai după ce îi ții în cuptor, dovadă că numai flăcările iadului le scot la iveală adevăratele calități, precum unui demon.

Apoi, mi-a plăcut pentru că, oricît ar fi de adevărată, supoziția lui Savatie e și complet falsă. Singura legumă diabolică e broccoliul. Îți dai seama de asta privind aversiunea copiilor față de ea. Sufletele pure ale copiilor sesizează instant încărcătura satanică a acestui zarzavat malefic, de aceea refuză să-l mănînce.
După care, mi-am dat seama că ar putea exista un sîmbure de adevăr în spusele lui Savatie. Dar asta numai în interpretarea celor de la Sector 7, cei care au făcut materialul cu “Moartea în coajă“, despre pericolul semințelor. Bostanul și floarea soarelui sînt satanele agriculturii.
Într-un final, am început să fac singur corelații și legături privind natura bostanului. Prima impresie ține de firea lui înșelătoare: arată exact ca un pepene, dar nu e un pepene. E cel mai rău lucru pe care îl poți face – să fii o legumă care vrea să pară fruct! Roșia e atît de iubită pentru că se poartă ca o legumă, ea fiind de fapt un fruct. Cîtă noblețe din partea ei! Roșia e modestă și plină de bunătate, nu ca mandarina aia fadă și supradimensionată pe nume pomelo, care-i o glumă de fruct.
Cu toate astea, eu nu cred că bostanul e malefic. Și am un argument solid în direcția asta: pentru a cumpăra un bostan, trebuie să scoți bani din buzunar; banii, se știe, sînt ochiul dracului; asta înseamnă că atunci cînd cumprei un bostan îi scoți ochii dracului. Ceea ce nu poate fi un lucru rău, nu?
Bostanul e o legumă atît de infernală că pînă și semințele lui produc dependeță
—–

Dumnezeul lor de creștini!

Leave a reply

De 2 zile încoace mi-am dezvoltat un ritual: intru pe Facebook, mă îngrozesc, ies de pe Facebook. Fac asta pentru că nu reușesc să înțeleg și să procesez intențiile acelor habotnici înguști care și-au declarat public satisfacția privind moartea unor oameni.

Ce scop au avut declarațiile lor? De ce, în urma unei tragedii de asemenea proporții, să vrei să răsucești cuțitul în rană cu manifestările tale intolerante și agresive? De ce se te mîndrești cu credința ta într-un astfel de Dumnezeu?

Eu nu sînt credincios, dar mi-ar plăcea să fiu. Și mi-ar plăcea să cred într-un Dumnezeu bun, milostiv și înțelegător. Mi-ar plăcea să cred într-un Dumnezeu care se costumează de Halloween, pentru că știe că nu-i altceva decît un bal mascat, un Dumnezeu care se bate cu culori la festivalul Holi, un Dumnezeu care respectă Ramadanul, Hanukkah și ziua de naștere a lui Buddha, pentru că știe că rolul religiei e de a oferi liniște și împăcare oamenilor.

Mi-ar plăcea să cred într-un Dumnezeu petrecăreț, unul care sărbătorește viața, ascultă toate genurile de muzică și bea vin alături de Odin, Ra, Zeus, Manitu și Vishnu. Un Dumnezeu al fiecăruia, un Iisus personal, un prieten nevăzut al cărui singur scop e să te susțină necondiționat. Un Dumnezeu care crede în tine chiar dacă tu nu crezi în EL.

M-au înduioșat toate demonstrațiile de solidaritate din ultimele zile. Am rămas impresionat de dăruirea celor din sistemul medical, de implicarea societății civile, de felul în care s-a mobilizat lumea pentru a-i ajuta pe cei afectați. Mi-a părut bine să-l văd pe ambasadorul Franței vorbind în limba romînă și oferindu-și întreaga susținere. E un gest mărunt, dar contează. Un moment de tăcere contează și el. Un bar închis, un show amînat în semn de respect, o donație, un gînd bun, toate astea contează. Fiecare gest omenesc de simpatie față de drama acelor oameni contează. Fiecare dintre noi vrem să ajutăm, pentru că și nouă ne-ar plăcea să fim ajutați într-o astfel de situație. A fost, pînă la urmă, o reacție normală venită din partea unor oameni normali.

Anormală a fost reacția B.O.R., care a emis un comunicat și atît. Ei știu să primească, ei nu știu să dea. Ei se poleiesc în aur, pentru că aurul e ignifug. Ei să fie sănătoși!

Anormale au fost și postările aberante ale unor credincioși, care au văzut în tragicul accident intervenția divină a unui Dumnezeu crud și nemilos.

Dumnezeul lor îi pedepsește cu foc pe cei diferiți. Dumnezeul lor e răzbunător, meschin, ticălos. Așa sînt și ei, făcuți după chipul și asemănarea unui Dumnezeu aprig și neîndurător, și trebuie s-o arate tuturor. Dumnezeul lor vede simboluri satanice peste tot, ca un psihotic. Dumnezeul lor înseamnă frică, nu iubire; înseamnă conformism, nu diversitate; înseamnă intoleranță, nu empatie. Dumnezeul lor de creștini provoacă suferință, nu alinare. Dumnezeul lor de creștini cere sacrificii. Dumnezeul lor de creștini își încalcă propria poruncă, ucigînd copii! Dumnezeul lor de creștini!

Dumnezeul meu de ateu l-ar ierta pe Dumnezeul lor! Și pe ei i-ar ierta! Într-adevăr, păcătoșii ăștia nu știu ce fac. Partea cea mai bună e că am văzut că ne putem descurca și fără ei.

—–

Iisus s-a făcut praștie

Leave a reply

E lung internetul, ba e lat, iar în incomprehensibila lui imensitate se ascund nenumărate bizarerii, pornoace, pornoșaguri, pornăciuni, poze cu pisici și telefoane de vînzare. Pe lîngă cele enumerate anterior, mai găsim și lecții pentru cum să-ți construiești singur mobila, sex prin webcam, cursuri online pentru orice materie și iisuși transformați în praștii.

După cum zice și titlul articolului în care am găsit pozele, doar cei fără de păcat pot azvîrli pietre cu aceste praștii. Nimeni altcineva. Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Și geamuri sparte la bisericile concurente.

Presupun că, la vreo două-trei zile după ce-ai fost lovit cu o piatră lansată dintr-o astfel de praștie, în vînătaia rezultată va apărea chipul lui Arsenie Boca. Looks legit, doar se știe despre bătaie că e ruptă din Rai.

—–

Bă, voi n-aveți artă treabă?

Leave a reply
Motto: Ori sîntem ipocriți, ori nu mai sîntem
Cînd un botoșănean și-a decorat exteriorul garsonierei cu două icoane și o cruce, trecătorii au început să se închine la sfînta tencuială și, dacă desenele n-ar fi fost la etajul patru, probabil că nu s-ar fi sfiit nici să le pupe în draci. Preoții din oraș au strîmbat din nas, acuzînd faptul că omul n-a avut aprobarea Bisericii. În traducere: credinciosul n-a avut bunul simț să ceară voie și / sau să plătească pentru a pune niște icoane într-un loc unde le vede toată lumea, mai puțin el.
Practic, întreg cartierul a fost forțat să înghită niște religie, ceea ce nu-i ok, pentru că locul religiei e în biserici, nu pe termoizolații de blocuri. Și nici în școli. Mă așteptam ca reprezentanții locali ai B.O.R. să aibă o reacție mai vehementă, că știu cît de mult urăsc concurența și cît de atent își gestionează monopolul spiritual.
Cînd o echipă de artiști a înfrumusețat un imobil (proprietate personală a unui olandez) cu un graffiti de inspirație biblică, preoțimea locală și-a ridicat sutanele în cap, strigînd: Blasfemie! din toți rărunchii și cerînd ca desenul să fie șters. Pentru că localnicii cu frică de Dumnezeu văd ‘satane‘ peste tot, chiar în reprezentările mega-stilizate și semi-abstracte ale artiștilor moderni, desenul a fost cenzurat cu maximă eficiență. 
Ăsta mi se pare a fi un dublu standard, care e doar o formă mai elegantă a ipocriziei. Preafericiților nu le-a convenit faptul că Sfîntul Ghe nu e desenat în stilul clasic de icoană, ca un extraterestru bidimensional trist cu degete lungi și balaur șopîrlian, și au refuzat să accepte interpretarea artistică alternativă a unei întîmplări fucking fictive. În schimb, n-au avut nici o greață să vadă icoane cu Becali pictate în bisericile lor, pentru că BANI.
Blocați într-un etern ev mediu mintal, ipocriții ăștia refuză să accepte orice fel de evoluție, chiar și pe cea a interpretării artistice a unor fabulații scrise în urmă cu două milenii. Și aici nu vorbesc doar de preoți, enoriașii au creierul la fel de imaculat. Oamenii ăștia, care au telefoane fără fir cu care pot suna oriunde în lume, la orice oră, și pot afla orice informație în preț de cîteva secunde, oamenii ăștia cred că au nevoie să plătească un intermediar și să viziteze o clădire aurită pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu.
E trist. Mizeria asta cu cenzura unei opere de artă e și motivul pentru care Arsenie Boca a început să lăcrimeze dintr-o icoană din Vaslui.
Sincer să vă spun, m-a luat puțintel frica, pentru că se poate stabili un precedent periculos. Urmează se se interzică benzile desenate The Walking Dead, pentru că zombii sînt blasfemici și pentru că singurul care a înviat cu adevărat din morți a fost Iisus Hristos. 
Lecție de desen din manualul:
Cum se manifestă corect fiorul religios în zugrăvelile exterioare

—–