Category Archives: biserix

Din cauza inflației, acum e nevoie să-ți faci 1.5 cruci când treci pe lângă o biserică

Nebănuite sunt căile economiei.

Când prețul benzinei crește, automat se scumpesc toate produsele și serviciile. Chiar și cele care nu par să aibă legătură cu benzina. De exemplu, mâncarea. Mâncarea n-ar trebui să se scumpească pentru că e livrată de un tip călare pe o trotinetă electrică.

Dacă, mai târziu, prețul benzinei scade, produsele și serviciile scumpite rămân la fel de scumpe. Chiar și cele care nu par să aibă legătură cu benzina. De exemplu, serviciile religioase. Acestea n-ar trebui să se scumpească pentru că funcționează pe bază de lumânări și rugăciuni.

Din păcate, economia e infiltrată atât de profund în fibra vieții noastre încât inflația crescută din ultima vreme a reușit să afecteze inclusiv făcutul de cruci.

Mai nou, e nevoie să execuți cel puțin 1.5 cruci când treci prin dreptul unei biserici.

Consiliul ecumenico-economic al B.O.R. anticipează o stabilizare a crucilor abia în toamnă, astfel că în acest moment e nevoie să-ți faci 1.8 când treci pe lângă o catedrală, 1.6 cruci când treci pe lângă o mănăstire și 3.4 cruci când treci pe lângă o troiță, aceasta din urmă fiind considerată obiect religios artizanal.

Una din problemele pe care le-a iscat această scumpire ține de numărul de mișcări necesare pentru realizarea crucilor. Mișcările suplimentare pot da impresia că credinciosul trasează în aer o pentagramă, în loc de aproape două cruci. Ceea ce i-a făcut pe unii prelați să proclame că inflația e dată de Satana.

Pentru a combate inflația drăcească, B.O.R. a decis să intervină în economie, descurajând consumul și încurajând depozitele pe termen lung. De aceea, are nevoie de donații și bani pe care să-i păstreze în conturile sale pentru cât mai mult timp.

3 exemple de îndoctrinare de la ora de religie

Cele 3 povești care urmează sunt reale, din păcate. Sunt de la ora de religie a unei clase de gimnaziu de la o școală din Cluj Napoca, din 5 aprilie 2019, secolul 21, mileniul 3. Oră la care a venit un preot și a povestit, printre alte tâmpenii, aceste trei pilde:

1.A venit la el o studentă la medicină care, oricât învăța, nu-și lua nici un examen. Preotul a pus-o să citească în fiecare zi acatistul Sfântului Duh și, după un an în care studenta s-a ținut de rugăciune cu maximă religiozitate, și-a luat toate examenele. (Nu știu, n-am făcut medicina, probabil e super lesne să iei pauză un an ca să te dedici acatistului)

Morala transmisă copiilor fiind clară: nu ai cum să te descurci singur. Fără rugăciune, fără ajutorul lui Dumnezeu, dar mai ales fără acatiste, n-ai cum să reușești nimic pe lumea asta. Pun accent pe acatist pentru că și preotul a pus, explicându-le copiilor exact de unde să-l cumpere. De la magazinul special de peste drum de biserica aia mare. Dacă un patiser ar fi venit la oră cu o pildă despre cum un covrig a salvat de la foame un IT-ist, i-ar fi sărit toți părinții în cap că manipulează copiii doar ca să vândă covrigi. Dar, dacă un tip în fustă vine și le subminează orice urmă de încredere, ca să le vândă lumânări și locuri de veci, e ok.

2.A venit la el o bătrânică ce avea o nepoată extrem de bolnavă care nu reușea să moară. Preotul s-a rugat ca nepoata să moară exact la ora 2 noaptea și – incredibil! – nepoata și-a dat duhul exact la 2 noaptea. (Probabil se terminaseră rugăciunile de însănătoșire și viață lungă și doar de-alea de moarte subită mai avea preotul)

Morala transmisă copiilor fiind clară: rugăciunea funcționează și preotul e un super-erou care poate omorî nepoate bolnave de la distanță, folosind rugăciuni de eutanasie. Dacă un medic ar fi făcut același lucru cu o injecție în loc de o rugăciune, întreg BOR-ul i-ar fi sărit în cap. Dar, dacă un tip care gândește exact ca alți tipi care au scris o carte acum 1.500 de ani sugerează că preoții (deci tot Dumnezeu, dar la mâna a doua) au drept de viață și de moarte asupra nepoatelor bolnave e ok.

3.A venit la el o mamă care i-a povestit că, în timp ce era însărcinată, a avut un acident cu mașina. Se afla în locul din dreapta în mașina unui prieten și nu purta centură. Într-o intersecție, s-a produs o coliziune. Doamna gravidă a zburat prin ușă, afară din mașină, în timp ce șoferul s-a rănit grav. Polițistul venit la fața locului i-a spus doamnei că a avut noroc că nu purta centură, căci altfel ar fi murit și ea și copilul. Preotul a concluzionat spunându-le copiilor că asta s-a întâmplat doar pentru că Dumnezeu i-a dat un gând femeii să nu poarte centură. (Bulangiu, zic eu, putea să-i dea un gând să nu urce deloc în mașină)

Morala transmisă copiilor fiind clară: nu purtați centură, pentru că vă apără Dumnezeu de rele și voi nu trebuie să vă bateți capul cu centuri, cu uitat în stânga și-n dreapta când treceți strada, cu avut încredere în străini care vă spun basme. Chiar și când copiii au încercat să-i spună că centura e ok, că scrie pe panouri că salvează vieți, preotul a zis că “mda, mno, totuși, vedeți voi, Dumnezeu”.

Îndoctrinare e un cuvânt mare, greu, cu multe valențe, dar eu nu știu cum altfel să-i spun chestiei pe care a făcut-o preotul ăsta. A venit și a vorbit blând o oră despre cum s-a rugat să moară o fată și despre cum asta a funcționat la secundă, de parcă s-a rugat prin 5G; despre cum nu poți să ai rezultate decât dacă cumperi de la ei o cărticică cu farmece speciale; despre cum Dumnezeu e centura ta de siguranță și tu nu trebuie să ai nici o răspundere sau grijă pe lumea asta (decât să crezi într-un Dumnezeu care aruncă prin portieră mame gravide) și să urmezi orbește sfarturile găștii în haine de aur.

Apropo, să nu uităm că manualul de religie învață copiii să se închine la icoane în caz de cutremur.

Așadar, un preot vine la școală din când în când și îi minte pe copii. E evident că îi minte, căci dacă rugăciunile de omorât oameni bolnavi ar fi funcționat, nici Iliescu, nici Dragnea n-ar mai fi fost printre noi acum.

La vârsta la care sunt extrem de influențabili, preotul le umple capul copiilor cu scenarii cu care ai pica orice test de intrare la un curs de scriere creativă și îi învață să nu se încreadă în forțele proprii, să trăiască în frică, să nu-și asume răspunderea pentru nimic, să cumpere chestii de la magazinul bisericii și să se spovedească, pentru că aproape orice gest pe care îl fac și orice gând pe care îl au reprezintă un păcat și din cauza asta vor petrece o eternitate în chinuri.

Nimic despre toleranță (ba chiar a avut o poveste despre cum irlandezii au și ei țiganii lor, care sunt albi, dar la fel de infractori), nimic despre caritate, nimic despre iubire, nimic despre cum să fim mai buni unii cu alții, nimic.

Și dacă tot e voie să manipulezi elevi cu anecdote scoase din fund, aș dori și eu o oră în care să le explic copiilor că singurul lucru de care au nevoie pentru a avea fericire veșnică e râsul. Comedia e calea, adevărul și viața. A venit la mine o studentă la medicină care nu-și lua nici un examen și eu am trimis-o să se uite la câte un special de stand-up pe Netflix în fiecare zi și acum e directoare la un spital regional din Springfield. A venit la mine o băbuță a cărei nepoată nu reușea să moară și am pus-o pe băbuță să facă niște clipuri funny cu Mircea Bravo și, când le-a văzut, nepoata a murit de râs. A venit la mine o mamă însărcinată care zburase printr-o portieră și eu am sfătuit-o să pună clipul pe youtube și acum e în trending cu o compilație de fail-uri.

Așadar, copii, singura poruncă e aceasta: Să nu uiți să râzi.

Apropo, vineri fac stand-up. Detalii AICI.

Foto: wrw

Mădularele lui Pomohaci

În ziua în care se va judeca apelul lui Cristian Pomohaci împotriva deciziei de excludere a sa din rândurile preoţimii, credincioşii din parohia în care slujea au decis să organizeze un protest. (…)

„E momentul sa arătăm lumii, presei şi liderilor bisericeşti ca noi oamenii suntem mădularele Bisericii iar Hristos este capul. E timpul sa nu mai tăcem şi prilejul sa vorbim despre «cât de mult bine ne-a făcut Dumnezeu». Să nu lăsăm pietrele să vorbească în locul nostru, ci Duhul Sfânt să ne dea cuvânt cu putere multă“, se mai arată în mesajul dat publicităţii miercuri seara.  (sursa: adevarul.ro)

Dacă Dumnezeu e cel care le-a făcut bine, ce treabă are Pomohaci cu asta? Și cum adică “să nu lăsăm pietrele să vorbească”? În fine. Eu am alte remarci de făcut pe marginea subiectului. Vreo zece, cam așa, cât pentru un decalog de glumițe cu tentă senzuală.

Unu: De ce și-au spus tocmai “mădulare”? Pentru astfel de manifestații e nevoie de coaie, nu de altceva.

Doi: Serios acum, de ce tocmai “mădulare”? Sunt bătuți în cap?

Trei: E foarte ciudat că și-au spus “mădulare”, că tocmai din cauza unor mădulare s-a ajuns în situația asta. Ce-i drept, “ciocanele lui Dumnezeu” nu sună la fel de poetic.

Patru: N-ar fi fost mai logic ca mădularele astea să se dea la fund o vreme (știu…), în loc să se plimbe țanțoș în văzul tuturor? Că nu prea-mi convine să mi se vâre în față niște mădulare când mă plimb prin oraș și îmi văd liniștit de treabă.

Cinci: Sper să fie vorba despre niște mădulare pașnice, care să-și termine rapid treaba și apoi să se retragă blegite către casele lor. 

ȘaseȘtiți cum mi se pare că sunt mădularele astea? Sunt vai de capul lor.

Șapte: Care-i scopul acestor oameni? Să facă pula mare? Că în acest caz și-au ales bine numele.

Opt: Abia aștept știrea care să spună că Pomohaci a fost întâmpinat de o mulțime de mădulare. Dar nu la fel de mult cum o așeaptă el.

Nouă: Dacă se întărâtă mădularele, ce fac? Se răscoală?

Zece: Jizz us, Christ! Ce misogini. Nu s-au gândit nici măcar o secundă să includă și o secție numită “fofoloancele lui Dumnezeu”? Așa, măcar de dragul echilibrului. Că numai cu mădulare, parcă văd că întreaga manifestație o să fie un fel de, iertați-mi franchețea, labă în cerc.

Doamne, ajută-i. Că văd că singuri nu se descurcă.

Cum va fi Biserica în anul 2100

Pentru că-s un cititor lacom ce nu-și poate astîmpăra fiorul cărturesc atunci cînd trece pe lîngă o librărie, mi-am mai cumpărat o carte, deși am pe noptieră mai multe volume începute. Cartea e grozavă. Uite-mă în poza de mai sus cît de capitvat citesc din ea. Cred că în momentul în care m-a surprins camera ascunsă citeam ceva extrem de fascinant.

Michio Kaku, autorul, speculează și extrapolează bazat pe descoperiri științifice care există deja, trecînd în revistă posibilele invenții de care se va putea bucura umanitatea în următorul secol. Din păcate, cartea are un neajuns. Nu spune nimic despre cum se va putea experimenta sentimentul religios grație acestor inovații.

Nimic despre potențialele pelerinaje la muntele Athos făcute în realități virtuale în care, punîndu-și pe cap o cască VR, credincioșii vor putea să viziteze muntele sfînt din propriul apartament și poate chiar să vadă și o reproducere pixelată a unui Becali care plătește preoți cu cash. Nimic despre roboți la care să te spovedești liniștit pentru că au memorii care se formatează în fiecare seară și nu țin minte nici un detaliu cu care să te șantajeze apoi. Nimic despre lumînări pe bază de LED. Nimic despre cum vor evolua rugăciunile într-o vreme în care știința ne va transforma pe toți în semi-zei cu puteri incredibile asupra mediului înconjurător.

Nimic despre sfinți, moaște sau împărtășanii, ca și cum progresul și inovația n-ar fi deloc influențate de superstițiile medievale pe care se bazează religia organizată. Haștag: dezamăgitor.
—–

Ce-au făcut delfinii din Constanța după ce au fost sfințiți de preot

Mamifere înzestrate cu o inteligență peste medie, care a fost confirmată de faptul că nu s-au uitat de Revelion la manelăria de la Antena 1, delfinii din Constanța au trecut destul de repede peste faptul că cineva îi stropește cu apă în timp ce ei se află deja într-o piscină. Nebănuite sînt căile domnilor, și-au spus ei unul altuia, în special ale domnului Dabija, care agita busuiocul pe marginea apei de parcă se pregătea s-o pună de-un sos pesto.

Dar, ascultîndu-l pe trimisul Domnului, delfinele au început să vadă calea cea dreaptă și să caute, prin închinăciune, adevărul. Una dintre ele, cea pe nume Ni-Ni, a cerut dresorilor un calendar pe care să-și marcheze zilele cu dezlegare la pește. Apoi s-a interesat dacă există prin delfinariu niște moaște bune, de balenă, la care să se roage pentru sănătatea ei, a familiei și a regnului. Într-un final, s-a lepădat de dresori și a refuzat să mai primească comenzi de la oameni ce nu purtau sutană.

Cealaltă delfină, Chen-Chen, cu care Ni-Ni împarte bazinul într-o manieră foarte asemănătoare concubinajului, și-a cheltuit o mare parte din agoniseală pentru a-și asigura un loc de veci frumos, pe plajă, de unde să vadă mereu valurile și pescărușii. Mitropolia Tomisului are monopol pe toate locurile de veci, inclusiv pe cele din cimitirul animalelor, de Stephen King.

În final, Chen-Chen a fost cea care a recuperat crucea aruncată de preot în bazin, returnîndu-i-o acestuia numai după ce a sărit cu ea prin trei cercuri și după ce a făcut două tumbe prin aer. Preotul Dabija a declarat că se va întoarce periodic pentru a le spovedi pe dobitoace, care tind să cadă foarte des în păcatul trufiei, consecință a aplauzelor la scenă deschisă pe care le primesc la fiecare spectacol.

Apropo, au existat delfini pe Arca lui Noe? Sau s-au descurcat și singuri, fără ajutor?

Și ce frumos că cerbul și-a aplecat capul în fața lui Dumnezeu și a sfințirii, ce frumos că s-a închinat pentru a primi binecuvîntarea preotului! Nu cred că-i din cauză că omul tocmai îl stropise cu apă în ochi sau că aplecarea capului e un semn de supunere pe care cerbul îl arată tuturor oamenilor de la care știe că poate primi mîncare, eu cred sincer că animalul a simțit fiorul divin și că a fost pătruns de smerenie pînă-n vîrful coarnelor.

Oricum, nu e prima dată cînd preotul sfințește niște animale, atît că de obicei o face folosind formularea “Binecuvîntează, Doamne, această masă!”. Sînt sigur că am dreptate, zarzavaturile nu pot fi responsabile pentru fălcoșenia lui.

Da, animalele înțeleg concepte abstracte precum nemurirea sufletului, iertarea păcatelor și veșnica pomenire. Desigur, nu toate animalele, doar cele frumoase, delfiinii, cerbii și unii cîini. Pisicile sînt ale Satanei, se știe, de aia nu pot fi dresate.
—–