Bacșișul nu e altceva decât un impozit pe boierie pe care ți-l calculezi singur, pe proprie răspundere. La fel de bine ar putea să i se spună “declarația unică a restului lăsat la nota de plată” sau, puțin mai concis, “taxă pe jenă”, pentru că reprezintă echivalentul în bani al vinovăției pe care o simți când îi dai ordine unei alte persoane. Cu cât îți este mai greu să te porți cu chelnerul de parcă ar fi sclavul tău personal, cu atât va fi mai mare bacșișul la final.

Folosind genul acesta de logică, gunoierii ar trebui să se îmbogățească din bacșișuri. Nu o fac pentru că nu lucrează direct cu clientul. Dar, dacă s-ar introduce un sistem în care fiecare cetățean care-și duce gunoiul la ghenă ar trebui să i-l înmâneze personal unui tip în salopetă și să-l privească în ochi în timp ce  plătește pentru fiecare sac de deșeuri, la kilogram, casta gunoierilor ar deveni mai exclusivistă decât a notarilor publici. S-ar intra în salubritate numai pe pile.

Regula e departe de-a fi universală, pentru că există și oameni în care s-a inflamat sentimentul de îndreptățire în asemenea hal încât operează cu impresia că întreaga lume le datorează ceva, nu doar chelnerii. Dar, în mare, cam asta e bacșișul – un spor de rușine. Îi lași ceva acolo chelnerului pentru că face o chestie pe care ai putea s-o faci și tu, dar ești prea boier. Ai putea să mergi la bar să-ți iei un suc și să comanzi o șaormă, pe care să ți-o aduci singur la masă, iar apoi să cureți masa, cum faci la KFC sau mcDonalds, dar tu ești boier și ți-ai băgat om. Iar asta costă.

De asta nu las eu bacșiș la doctori sau avocați, dar las la frizeri. Pentru că nu aș putea să mă operez sau să mă reprezint în instanță de unul singur, dar, la o adică, aș putea să mă tund. De fapt, la cât de urât m-a tuns ultima frizeriță, chiar arată de parcă m-am tuns singur. Și tot i-am lăsat bacșiș.

PS: Și tu ai putea să scrii texte de genul acesta, dar ești prea boier s-o faci și le citești pe ale mele. Așadar, aștept să-mi virezi bacșișul prin paypal, la: scamedinburic@yahoo.com