Ca orice fotomodel care se respectă, și eu doresc să rezolv foametea mondială. În principal, o fac mâncând tot din farfurie, căci copiilor din Africa nu le-ar plăcea să vadă cum arunc o jumătate de șaormă mare doar pentru că nu m-a lăsat orgoliul să comand una mică. Așa că mă forțez să mânânc una mare.

Una alt mod prin care rezolv foametea mondială e hrănind un singur copil. Prin programul Share the Meal al Națiunilor Unite, pot să donez bani prin care să hrănesc un copil timp de o zi, o săptămână, o lună sau chiar mai mult, dacă tot l-am obișnuit pe amărât cu binele.

Costă doar 12 euro să hrănești un copil timp de o lună. Nu știu cu ce, căci asta deja nu mai e problema mea. Cert e că m-a costat doar 12 euro ca să am impresia că am hrănit un copil timp de o lună, iar asta e cea mai isteață cheltuială pe care am făcut-o tot anul.

Donația am făcut-o prin aplicație (descărcată din App Store) și luna viitoare probabil am să o fac din nou. Sau poate am să donez pentru altă cauză nobilă, prin aceeași aplicație. Desigur, puteam să dau banii unei biserici, ca să-și pună un preot obez aur pe clopote, pe icoane sau pe straie, dar am preferat să îi dau unor străini ca și cum ar fi fost aproapele meu. Ce nebun sunt uneori!

Și, ca să răspund la întrebarea-momeală din titlu, costă 2,8 euro să hrănești un copil timp de o săptămână. Ieftin. Atât de ieftin încât nu cred că foametea mondială mai rezistă mult. Desigur, cu condiția să mai fie vreo 800 de milioane de oameni la fel de minunați ca mine. Ceea ce e puțin probabil, dar nu e exclus.