Cardu-i ochiu’ dracului

Cardul național de sănătate va ajunge, într-o lună, la primii abonați. Pentru început, vor intra în posesia lui un milion de cetățeni din județul Arad.

Reprezentanții unor asociații religioase au cerut ca pe document să fie scrisă forma articulată a cuvîntului “Card”, ca să nu poată fi citit “drac” de la dreapta la stînga.
În plus, pe document va fi scris cuvîntul “Card” în forma lui articulată,”cardul”, din rațiuni religioase.

(via stirileprotv.ro)

E amuzant, dar nu-i de rîs. Pentru că sugestia halucinantă a paranoicilor religioși a fost luată în considerare în ciuda evidentei sale dobitocenii. Faptul că un cuvînt poate fi citit de la dreapta la stînga și are astfel un alt sens ține doar de natura aleatoare a frumoaselor coincidențe, nimic mai mult. Da nimic! Probabil coincidențele nu-s de la Dumnezeu…
Oricum, sintagma “rațiuni religioase” de mai sus îmi pare ușor oximoronică, o contradicție subtilă de termeni.
Mă mir că reprezentanții religioși nu s-au apucat încă să demonizeze energic toate cuvintele ale căror litere pot fi anagramate în așa fel încît să rezulte termeni neagreați de ei, sau să elaboreze ample discursuri privind caracterul dublu diabolic al palindromurilor, cuvinte care se citesc la fel de la stînga la dreapta și de la dreapta la stînga (ex: cuc, capac, cojoc, aerisirea).
Dar cel mai important dintre toate aspectele acestei subtile bătăi de joc este acela că (și la naiba cu toate cacafoniile!) cuvîntul CARD nici măcar nu este romînesc. E din limba lui Shakespeare, cea care mai-mai că-i provoacă acum insomnii interimarului Antonescu. ‘Card’-ul a intrat recent în vocabular și în limbajul de zi cu zi odată cu restul romglezismelor, fiind adoptat rapid și înghițit pe nemestecatelea. Varinata romînească a substantivului comun care desemnează mica bucată de plastic sau hîrtie ce îndeplinește diferite funcții, în afară de cea de a îngroșa aiurea portofelul, este, lucru pe care ar trebui să-l știe toată lumea, CARTELĂ. Cuvânt care, citit de la dreapta la stînga, chiar nu înseamnă nimic. 
Totuși, parcă n-am fi noi romîni dacă nu ne-am risipi eforturile pe trivialități, ignorînd problemele mai grave. Romînia este ca un țăran (să zicem) care lucrează un ogor oarecare. În momentul în care, improvizînd o reparație la un utilaj, îi este smulsă o mînă, el începe să-și facă griji în privința faptului că accidentul i-a rupt un bumb de la cămașă. Pe care încearcă apoi să-l coase la loc cu o singură mînă.
. . .
. .
.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.