Revista GQ îl numește The Mussolini of Ass, ceea ce ar fi un adevărat compliment în orice campus studențesc, dar nu-i atât de onorabil când ești un șef de stat. Cel mai bun lucru care i s-a întâmplat Italiei de la gelato încoace a fost demisia lui Silvio Berlusconi, înfrânt de burse așa cum a fost Al Capone înfrânt de fiscalitate, adică pe nedrept, fără să i se recunoască adevăratele deraieri comportamentale de ordin legal sau moral.
Chiar și așa, demisia diplomatului, și folosesc aici cuvântul diplomat la modul cel mai lax, a fost un motiv de bucurie pentru toti conaționalii săi care au ieșit în stradă să celebreze cu prieteni, cu băutură, urmând apoi în mod ironic să se retragă în intimitatea unor petreceri bunga-bunga.

Tot în politică, dar pe meleaguri mai carpato-danubiano-pontice, Mircea Geoană a ținut duminică o conferință de presă legată de posibila să înlăturare din PSD, discursul său bazându-se pe clasicul “Dacă voi nu mă vreți, eu vă rog să-mi mai dați o sanșă, vă roooog, uitați în ce multe moduri mai pot să vă fiu de ajutor și nu înțeleg de ce v-ați supărat așa și dacă voi nu mă vreți eu ce să fac că nu mă prea pricep la altceva”. Într-un fel, vizita spontană în care Geoană s-a întâlnit cu omonimii săi loseri din SUA nu e atât de blamabilă când te gândești să săracul nu-i deloc luat în serios în România și pur și simplu a căutat un umăr yankeu pe care să plângă, într-o reuniune ad-hoc al numărudoilor prezidențiali.

Lăsăm acum tonul serios al știrilor, abordând unul sumbru, și trecem la cinematografie pentru că săptămâna asta am văzut în sfârșit The Human Centipede (2009), unul din cele mai controversate filme ale acestei variante a multiversului. Pelicula ocupă o categorie aparte, în care stă singură pentru că celelalte filme sunt prea oripilate pentru a se apropia. Pe scurt, un doctor nebun/malefic/sinistru răpește niște oameni pentru a construi un specimen nou numit miriapod uman, prin combinarea a trei sisteme digstive într-un mod lesne de dedus din poză. În același timp mai bun dar și mai deranjant decât anticipasem, filmul ocupă un loc de cinste în registrul coșmarurilor recurente și al potențialelor glume de prost gust. E nerecomandat celor cu un stomac sensibil, celor care mai au o fărâmă de bun simț, umanitate sau respect de sine și celor care dispun de un sistem moral încadrat în limitele normalității. Mie mi-a plăcut enorm.