Disonanţa cognitivă este un termen ce desemnează un disconfort psihic, disconfort produs de apariţia simultană a două sau mai multe elemente cognitive, elemente ce se neagă sau se contrazic reciproc.

Par egzamplu, o cafenea purtând mândru numele de Hanul Dacilor și având aspectul punții de pe Starship Enterprise sau oricare altă navă cu capacități supraluminice.

Nu trebuie să fii psiholog sau ceva intelectual ca să-ți dai seama că ceva nu se leagă, sau că ceva e foarte forțat. Nici facultate nu-ți trebuie să observi carențele de logică uzitate în promovarea stabilimentului respectiv. Deși te-ar ajuta, măcar ca să afli semnificația cuvântului “carență”.

Albul acela imaculat și steril poate induce puțin sentimentul că accesul pentru tarabosteșii de rând e prohibitiv pe bază financiară (adică pare prea scump pentru sărăntocii de rând, ăia care stau cu orele în mall doar să caște gura și în cel mai bun caz să înfulece o șaormă de la Mado).

La momentul vederii unei asemena trebi, creierul uman trece printr-un amplu proces care în engleză este numit brain fart, un fel de flatulență mintală ce-ți înnoadă sinapsele și provoacă creierul să dea rateuri mai ceva decât o Dacie veche. Chiar și stând jos era să mă împiedic văzând asemenea minunăție.

Nu cunosc destulă istorie să fiu sigur pe mine când spun că dacii nu aveau nici cea mai vagă noțiune despre superioritatea cafelei naturale față de ness. Pot doar presupune. Și o fac în încercarea de a-mi justifica cât de puțin existența unei cafenele futuriste cu nume de Hanul Dacilor.

Dacă aș fi avut hărnicia să caut prin zațul istoriei, poate aș fi fost surprins să aflu că în timpul lui Decebal (fiul lui Tschibo) regatul dac se întindea de la Pontul Euxin până în câmpiile Panoniei, încorporând chiar și regiunile Lavazzei și Jacobsului, dacii find un popor blajin căruia îi plăcea să se adune seara în jurul wi-fi-ului și să deapene povești sub ochiul ocrotitor și becul halogen al lui Zamolxe, la un cappuccino.

Cei mai viteji și mai treji dintre traci își împrăștiau alintaroma peste un vast ținut, principalele orașe ale provinciei fiind Ulpia Traina Starbucksegetusa, Apullum și Napoca. Atunci când viile au fost incinerate de ciudă că dacii deveniseră prea bețivani, espressoarele au fost cruțate. Plăcerile cafelei cu caimac și ale taifasului au fost poate principalele vinovate pentru ușurința cu care dacii au fost învinși de romani, al căror dolcefarniente a fost o ofertă prea bună pentru a fi refuzată.