Bărbații sunt niște fraieri

Nu are rost să intru în detalii, sunt sigur că fiecare dintre voi aveți exemple nenumărate. Eu am ales unul fictiv, dar edificator pentru a ilustra cît mai grafic tiparul de gîndire eronat masculină mult prea ușor deturnabilă de favorurile sau măcar promisiunea favorurilor sexuale feminine. Sunt la fel de sigur că ați văzut cu toții filmul Pretty Woman (cu Richard Gere, Julia Roberts și zîmbetul Juliei Roberts) și știți despre ce este vorba. În limba romînă s-a tradus sub numele de Frumușica, pentru că doar atît s-a putut la vremea respectivă

Era la un moment dat o scenă în film în care ea (Julia) îl întreabă pe el (Richard) cu ce se ocupă și el spune că ia firmele mari, adevărați coloși industriali aflați în pragul falimentului, și le rupe în bucăți-bucățele și apoi le vinde separat și scoate un profit sănătos. Și mai ales cinstit, ceea ce nu se putea spune despre ea. Și ea, care să nu uităm că se vindea pe stradă pe mărunțiș, e dezamăgită de faptul că el nu produce nimic, doar strică și destramă și distruge munca altora, asta chiar dacă scoate milioane din afacerea lui. Deci stați să vă repet în caz că uimirea v-a făcut să cădeți jos de pe scaun și v-ați lovit la cap și aveți vreo pierdere de memorie de scurtă durată. Ea, o damă de companie cu moravuri ușoare spre hiperușoare și cu un sistem de valori cel puțin distorsionat, e puțin descumpănită de meseria lui de afacerist milionar galant și generos. Este unul din cazurile clasice în care ciobul rîde de vaza de cristal și apoi o judecă și o face să se simtă inferioară.

Nu-s nicidecum misogin, dar părerea domniței ar fi trebui să-l lase cumva indiferent pe domnul acesta, sunt aproape sigur că n-a ajuns în poziția lui privilegiată ascultînd sfaturile financiare ale fiecărui neica-nimeni luat de pe stradă. Dar nuuu, bostanul e de părere că manierele, banii, inteligența, statutul social, farmecul personal și personalitatea lui șarmantă nu-s de ajuns pentru a o impresiona pe duduia pe care, s-o spunem sincer, o închiria nu pentru mintea ei, ci dimpotrivă, așa că în final se decide să se reorienteze profesional și să facă ceva productiv, părăsind domeniul în care activa. (Ea făcea ceva productiv în meseria ei? E acceptabil să presupunem că producea plăcere?)

Nu-i de mirare în acest caz că Pretty Woman e printre filmele favorite ale doamnelor. Fiecare dintre ele nutrește speranța că va transforma un bărbat fatal într-un mielușel cel puțin la fel de ușor cum a făcut-o Julia. Un bărbat care o va aprecia pentru caracterul ei, indiferent de salonul de coafură, hipermarketul sau colțul de stradă în care lucrează. Dar și bărbaților le place ideea de a salva o prostituată, de a o ajuta să-și depășească condiția ingrată și de a o aduce pe drumul cel bun. Mai ales că Julia are zîmbetul acela larg care aproape că te face să-ți închipui că poate executa o felație de-a latul.

Întreaga dinamică relațională bărbat-femeie este perturbată de genul de acesta de filme naive care inculcă în subconștientul ambelor tabere așteptări nerealiste asupra viitorului. E trist. Dar e și mai trist faptul c-am ajuns să dau vina pe un film pentru faptul că abilitățile mele sociale de-a dreptul execrabile.
. . .
. .
.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.