Bărbații nu înșală. Bărbații fac “terapie prin altă”

Milioane de ani de evoluție au programat masculul homosapiențial să-și urmărească cu maximă atenție și preocupare nevoia fiziologică de a face sex cu tot ce mișcă, se dă cu ruj și are formă vag feminină. Preferabil în timp ce respectiva formă poartă o ținută de secretară obraznică, una care să includă ochelari, fustă mini și dosar cu șină.

Inseminarea unui număr maxim de femele cu material genetic e un imperativ biologic ce greu poate fi ignorat de bărbați, în ciuda intensului lobby ce i se face monogamiei. Doar cîteva specii de animale practică monogamia, și asta doar pentru că nu-s destul de inteligente ca să mintă că trebuie să stea la birou peste program ca să termine bilanțul de final de lună.

Monogamia, pentru oameni, e la fel ca zborul transatlantic: o chestie nenaturală cu care ne-am obișnuit în timp, de nevoie. Dar asta nu înseamnă că natura umană nu se înfioară la 10.000 de metri înplțime sau la gîndul că poți petrece o viață întreagă cu același parterner sexual. Unul care nici măcar nu vrea să vă jucați de-a șeful și assistant managerul în delegație. Sau să se lase agățat într-un bar ca și cum nu v-ați cunoaște.

Dintr-o anume perspectivă, pe care doar unii bărbați o pot motiva în public fără să roșească în obraji, monogamia poate fi considerată o boală. O practică nesănătoasă pentru masculul speciei. Un comportament aberant. Obiceiul acestor bărbați de a sexa colege de birou în timpul vreunui teambuilding poate fi considerat, într-o anume măsură, de-a dreptul terapeutic.

Bordelurile pot funcțina ca veritabile clinici de sănătate mintală pentru bărbații afectați de monogamie. S-au făcut studii. Nu găsesc acum sursa, dar știu sigur că există ceva dovedit în direcția asta. Infidelitatea bărbaților nu trebuie deci etichetată ca un abuz de încredere. Trebuie înțeleasă. Ei nu înșeală, ei se tratează. Fac “terapie prin altă”. Nu pentru că partenera pe care o au deja nu-i satisface sau nu vrea să o încerce și afară, în pădure de exemplu, ci pentru că așa le-o cere corpul. E un determinism de natură biologică ce trebuie acceptat și definit ca atare.

Bărbații nu fac decît să-și satisfacă o pornire fiziologică ce le-a fost lăsată în ADN de milioane de ani de selecție naturală. Nu înșeală pentru că nu-și mai iubesc partenerele, ci pentru că nu se pot abține, așa cum nu te poți abține să nu rîgîi după ce-ai băut o doză de Coca Cola. Una cu decolteu și craci. Din acest motiv, după aventura extraconjugală, majoritatea bărbaților se consideră “răcoriți”.

PS: Dacă bărbatul nu poate face rost de o doză de Coca Cola, merge și Pepsi.
—–

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.