Cel puţin 717 persoane care luau parte la pelerinajul Hajj şi-au pierdut viaţa, călcate în picioare, lîngă oraşul sfînt Mecca. O ironie monstruasă face ca incidentul să fi avut loc în prima zi de Eid al-Adha, a.k.a. Sărbătoarea Sacrificiului. Asta după ce în urmă cu mai puțin de două săptămîni o macara a ucis încă vreo sută de credincioși, prăbușindu-se peste ei în cel mai puțin spiritual mod posibil.
Nefericita întîmplare se încadrează într-un tablou mult mai amplu, unul împestrițat din loc în loc cu sîngeroase cifre arabe.
1990: 1.426 de pelerini ucişi într-un tunel care conducea la locurile sfinte
1994: 270 de oameni morţi în timpul unei busculade
1997: 343 de pelerini ucişi şi 1.500 răniţi într-un incendiu
2006: 364 de pelerini mor călcaţi în picioare în timpul ritualului de aruncare a pietrelor
Imaginea de ansamblu, oricît ar fi ea de subtilă și de inaccesibilă ochiului neantrenat, e o reprezentare metaforică a lui Allah în timp ce Acesta le explică unor tembeli că spiritualitatea nu înseamnă să pupi niște pietre sau să arunci cu un număr magic de pietre într-o piatră mai mare. Relația cu divinitatea nu are nevoie nici de intermediari, nici de GPS, nici de construcții megalomanice, susține Allah, teribil de mîhnit de faptul că relația profund intimă cu divinitatea pe care ar trebui s-o încurajeze religia organizată e deturnată de genul acesta de manifestații, veritabile demonstrații de automatism acreierat.
Metaforele prăfuite scornite de sacerdoții primitivi ai antichității sînt interpretate în mod eronat ca literă de lege, și asta îl supără cel mai mult pe Allah, care încearcă din cînd în cînd să le transmită hoardelor zeloase de credincioși că se îndreaptă pe un drum greșit așa cum știe el mai bine: luîndu-i la ei în grupuri mari și explicîndu-le în persoană.
 |
| îmbrăcați în alb, pelerinii sînt personificarea perfectă a efectului de turmă |
—–
