Circulă pe anumite site-uri de profil sacerdotal un așa-numit “îndreptar de spovedanie”, adică un fel de fițuică cvasi-exhaustivă a tuturor păcatelor pentru care ar trebui să-ți ceri iertare atunci cînd mergi să-ți descarci sufletul sub sutana unei fețe bisericoase. Eu am dat peste el AICI.
Sunt aproape 200 de bullet-point-uri privind comportamentul corespunzător creștinesc. Era inevitabil ca unele dintre ele să nu fie cel puțin discutabile, în fond, moralitatea nu există în termeni absoluți, e ceva subiectiv. Ceea ce-i inacceptabil pentru muscă e perfect normal pentru păianjen, după cum elocvent explica Morticia Adams. Multe dintre ele sunt norme de bun simț, de care ar trebui să-ți dai singur seama, altele sunt cel puțin ridicole. Dar, per ansamblu, ghidul este util pentru că definește destul de clar noțiunea de păcat și astfel se pot evita eventuale neînțelegeri. De exemplu: singura dată cînd m-am spovedit eram atît de emoționat că n-o să știu ce să-i spun preotului încît am adăugat de la sine putere niște păcate inexistente în lista mea, doar ca să nu creadă că i-am irosit timpul degeaba cu imaculata mea neprihănire.
Dar să trecem la partea esențială, și anume la păcate. În mod paradoxal, deși cred că ar fi trebuit să primul pe listă, păcatul boicotării fiscale a bisericii e doar pe locul 180:
180. N-am platit contributia la Sfânta Biserica.
Bonus: 125. Am adus daruri, jertfe si donatii la biserica din ce era mai rau. Nothing but the best pentru băieții noștri în negru și, ocazional, auriu.
Nici unul dintre cele care urmează nu este atît de grav ca ăsta, dar cu certitudine ar trebui evitate. Cu voia dumneavoatră mi-am permis să le comentez pe unele:
172. M-am casatorit cu evreu, turc, catolic, sectant etc. Andreea Marin, ai pus-o.
175. Am cântat si am ascultat cântece lumesti si sectare.
176. Am jucat si am mers la discoteci si alte petreceri anormale.
179. M-am mascat. Nu știu de ce m-am apucat să le citesc în ordine inversă, sper să nu fie ceva apucătură satanică (așa cum ascultatul vinilurilor invers îți dezvăluia instrucțiuni luciferiene). Nu știu ce-s cîntecele lumești, dar dacă e vorba de melodii gen Gangnam Style, sunt total de acord. Și apropo de partea cu mascatul, e ok să fuck halloween din cînd în cînd, dar măști poartă și actorii de teatru. Sau era vorba de ceva metaforă și n-am înțeles eu?
174. Cred în vise. Ceea ce fac a doua zi este în functie de cele ce visez. Da, e o mega-prostie să dai semnificații mistice viselor sau să lași horoscopul să-și influențeze viața. Dar pe de altă parte, nu era vorba că arhanghelul Gabriel i-a apărut în vis(!) lui Iosif și l-a sfătuit s-o ia pe nevasta lui și să fugă în Egipt cu tot cu pruncul de care zicea că-i zămislit din Duhul Sfînt? Nu știu ce să mai cred.
148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserica, atunci când am avut ciclu.
156. M-am împartasit dupa ce am avut necuratie în vis.
157. Ca femeie, m-am împartasit când aveam ciclu. Nota 10 celui care a inventat cuvîntul necurație. Nu-s sigur că știu ce înseamnă, dar are un foarte descriptiv și conține un potențial imens de inoculare a sentimentului de vină, deci e perfect. Și da, Dumnezeu își ia ochii de la tine în funcție de calendarul proceselor biologice.
150. N-am crescut copiii si finii în frica de Dumnezeu. Nu i-am învatat poruncile lui Dumnezeu. I-am învatat la rau, contribuind la uciderea lor sufleteasca. –Doamne ferește ca copiii să hotărască singuri la ce religie vor să adere. Mai bine să-i îndoctrinezi temeinic de mici, decît să ajungă într-o zi să se declare atei. Apropo, Papa Francisc a spus recent că și ateii pot atinge divinitatea atîta timp cît fac fapte bune, chiar dacă o fac în completă ignoranță față de poruncile lui Dumnezeu. (Apropo, nu mi se pare corect că-n ziua de azi ești considerat nebun dacă susții că a vorbit Dumnezeu cu tine, cînd mai demult pentru aceeași afirmație erai considerat a fi un profet)
147. M-am împartasit la un preot, fiind legat de altul. Se pare că preoții nu mai sunt doar niște intermediari spirituali ai Divinității. Sunt un fel de baroni locali foarte posesivi. Există cumva concurență între ei, îi bîntuie și pe ei un mic fior capitalist?
137. Am ambitie, încapatânare, obraznicie, nerusinare, iubire de sine. Iubire de sine? Are you fucking kidding me, vorba actorilor din filme. E un păcat să fii împăcat cu tine însuți? Și care pula mea, scuzați limbajul, ar fi alternativa acceptabilă, ura de sine? Indiferența de sine? Și ce fel de gîndire primitivă consideră ambiția a fi un păcat?
121. Am muncit în duminici si sarbatori. Aham, în unele situații munca e un păcat. Chiar dacă ești doctor? Închidem spitalele de sărbători pentru că așa au zis niște bărboși. Exact aceiași bărboși care muncesc aproape exclusiv în zile de duminică și de sărbători.
133. M-am machiat, rujat, vopsit la par, am dat unghiile cu oja etc. Am purtat cercei, margele, inele, coliere, bratari, pantofi cu toc. Mi-am facut parul.
134. Ca femeie, am purtat pantaloni sau fusta scurta, n-am purtat capul acoperit, am mers sau am vorbit, ca sa atrag barbatii. Din cîte mi-am dat eu seama pînă acum, e păcat să fii femeie. Punct. Orice ai face, femeie fiind, e păcat. Nașpa.
115. Am privit cu placere cum se împreunau animalele. Ce era să fac? Am o fermă de animale, bunăstarea mea și a familiei mele depinde de împreunatul prolific al dobitoacelor.
111. Am facut pacatul gomoriei (prostii cu gura, sex oral). Eu zic că mai mare păcat ar fi să ratezi un sex oral.
108. Am facut pacatul malahiei singur(a) (adica atunci când o persoana îsi provoaca placere singura, masturbare). Acest pacat se numeste curvia cu diavolul. Da, dar după cum spuneau și rollingstoneșii, pentru acest diavol am multă simpatie.
97. Am curvit. Am preacurvit. Definiți, vă rog, semnificația lui “prea”!
94. M-am împreunat cu sotul (sotia) de mai multe ori în 24 de ore. Hahahahahahahahah! Atît.
79. M-am crezut mai bun(a), mai credincios(oasa) ca altii, socotindu-i pe ei mai rai, prosti, necredinciosi, etc. Asta-i exact ce fac toți preoții ortodocși cu toți cei care au alte convingeri decît ei. Ironic, nu?
74. Am facut din saracia sau din bogatia mea un motiv de lauda. Mare lucru! Chiar Iisus propovăduia modestia materială, deci nu-i tocmai un păcat să-ți etalezi, cu măsură, virtuțile.
72. M-am ametit la cap cu bauturi alcoolice. M-am îmbatat. Am si varsat dupa aceea. Cum altfel să sărbătoresc Învierea dacă nu omorîndu-mă cu alcool și apoi înviind cu zeamă de pe murături?
58. Sunt necumpatat(a) în cheltuieli. Dau bani pe lucruri de lux, care nu sunt strict necesare. Așa cum e catedrala aia imensă care va ajunge să coste vreo 500 de milioane de euro? Doar întreb. Straiele cu fir de aur sunt considerate lux? Dar coroana sau sceptrul de aur al Patriarhului?
22. Am vorbit cu mai multe întelesuri.
119. Îmi place sa „ înfloresc ” lucrurile si povestile. Deci, e păcat să fii scriitor. Plus că la noi în țară nu prea poți să faci bani din literatură.
18. Am fost nemultumit(a) cu starea mea (mai bine era asa decât asa). E vehement descurajată orice dorință de îmbunătățire personală, de perfecționare a sinelui. Atitudinea umilă, acceptarea situației mizere în care te afli, tipică ciobanului din Miorița, e numai bună pentru turma lui Dumnezeu. O face mai ușor de mînat în direcția dorită.
Cam astea mi-au sărit în ochi. Pe scurt, mi se pare că cei care au făcut acest ghid se tem ceva teribil de ciclu (sau nu-l înțeleg), sunt capitaliști doar cînd au ei de profitat și nu suportă nici un fel de critică, nici măcar de genul constructiv. După cum am mai spus, majoritatea normelor sunt de bun-simț, pe acelea le-am ignorat în mare măsură, altele sunt pur și simplu ridicole și merită batjocorite, restul sunt directive întru consolidarea monopolului spiritual în care se scaldă atît de comod Biserica Ortodoxă Romînă. Amin!
. . .
. .
.
