Aruncatul pietrelor nu e un argument valid

Un fior rece urcă tiptil pe spinarea celui care este acum cel mai urât dintre pământeni, întâiul matelot al țării, președintele care a ajuns să fie alintat cu simpaticul Marș afară/ Javră ordinară, Traian Băsescu. Un tip care a avut gura aurită (RMGC?) atunci când le-a spus studenților români din străinezia că are nevoie de trei consilieri care să-i fie sfătuitori. Dacă s-ar fi mișcat puțin mai cu talent și i-ar fi angajat pe loc, presupunând că ar fi găsit nu unul ci trei naivi care să vrea să se întoarcă în țară, probabil că n-ar fi fost lăsat să intre în direct la televizor și să dea cu mucii în atribuțiile sale prezidențiale ocărând unul din puținii profesioniști din aparatul de stat. Acum simte perturbarea din forță într-un loc ferit, dar poate că nu cu destulă lumină și verdeață pe cât și-ar dori oamenii.

Dacă ascultați atenți, puteți auzi gemetele de plăcere care răzbat din toate redacțiile de știri și posturile de televiziune cu specific breakingnews-ist. Sunete orgasmice și gâfâituri sacadate ce se succed în ritm susținut încă de sâmbătă seara, când s-au iscat primele tulburări în acele piețe bucureștene ce pot acomoda liniștite protestele mai mult sau mai puțin spontane.

Aș băga mâna în foc (la figurat, că doar nu-s fraier) că nivelul de spectaculozitate al întregii tărășenii e grav exacerbat de media. Sau cel puțin așa a fost la început. Sâmbătă seara, când am ajuns acasă și am pornit tembelizorul, pe străzi păreau să fie mai mulți reporteri și bloggeri decât scandalagii. Am văzut doi inși care-l cărau pe al treilea, rănit, în timp ce alte cinci persoane îi făceau poze nenorocitului. Am realizat atunci că bine să ai prioritățile clarificate, altfel nu faci nici o treabă.

Admirația mea față de protestele pașnice ajunge la nivele rusești, vreo 140%, ba vrea să crească atunci când mă gândesc că afară e un frig deloc amuzant. În schimb, în colțul opus stau toți cei care au ieșit în stradă de dragul vandalismului: distrugăreții, violenții, anarhiștii, cumpărații, cei care cred că Jos Băse!  e un argument valid și că înlăturarea “tiranului” va schimba totul în bine și zilele le vor fi apoi ocupate cu agățatul covrigilor în cozile de maidanezi.

Din păcate, cei care ar avea motive temeinice să protesteze (organizat, liniștit, pașnic) sunt prea ocupați cu munca, cu îngrijitul familiei, cu supraviețuitul în general. Dar, dacă totuși ne găsim nițel timp să mergem pe afară, să fim tot mai mulți cei care le spunem că vrem o schimbare, să o facem elegant! Pentru că violența e ultimul refugiu al unei minți fără argumente. Și noi avem destule argumente.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.