ANAF m-a amendat pentru că nu i-am declarat ceva ce știa deja

Ca să fiu complet sincer, nu a fost chiar așa. Adică mi-am declarat veniturile obținute din activități independente (formularul 200), dar le-am declarat tîrziu, pentru că am fost ocupat cu una, cu alta, dar mai ales pentru că am uitat și pentru că eram în vacanță cînd am primit notificarea de la ei. Așa că am întîrziat și amenda e justificată și nu am nici o problemă cu ea. Nici n-a fost nesimțită, doar 25 de lei.

După ce am stat vreme de cel mult trei melodii la coadă la Finanțe, o doamnă mi-a explicat foarte politicos că am nevoie de o adeverință de venit de la fostul angajator, cu ajutorul căreia să completez formularul, și a fost cît se poate de serviabilă și simpatică. A fost o plăcere să interacționez cu ea și n-o spun la modul sarcastic.

Contabilele de la fostul loc de muncă mi-au trimis adeverința de venit pe mail într-un timp foarte scurt. Totul părea să meargă ca uns.

M-am încurcat în actele din dosarul meu cu chestii serioase și mi-a luat vreo zece minute să completez formularul 200. M-am întors, mîndru nevoie mare că m-am descurcat singur în treaba asta, să-l depun la Finanțe. Din nou, am stat la coadă la ghișeu un sfert de oră destul de plăcut (era aer condiționat) și o altă doamnă a început să îmi introducă datele în calculator. La fel de prietenoasă ca prima, mi-a explicat că am completat greșit sumele aferente contribuțiilor sociale și s-a oferit să-mi corecteze ea declarația cu cifrele corecte, pe care le putea copia din dosarul meu online.

Cu o sinceră părere de rău m-a informat că trebuie să plătesc amenda pentru întîrziere și mi-a explicat ce pași trebuie să urmez. I-am mulțumit frumos, m-am dus într-o altă clădire ca să plătesc amenda, am plătit, m-am întors să-i arăt că am plătit, ea a mai notat ceva și ne-am despărțit cu saluturi călduroase.

Abia cînd am ajuns acasă mi-am dat seama că ceva nu era tocmai în regulă cu ceea ce mi se întîmplase. Dacă ANAF știa exact cît am cîștigat și ce trebuia să declar, de ce m-a mai pus pe drumuri să îndeplinesc acest ritual steril? Îmi testa sinceritatea, ca o prietenă geloasă? De ce a trebuit să consum eu atîtea resurse ca să îi spun ceva ce știa deja? Mai ales în condițiile în care i-aș fi dat oricum informații greșite, pe fondul unei nepriceperi perfect scuzabile.

Cîte alte astfel de cazuri mai există în țară și cît de mult de pierde din cauza unor astfel de redundanțe? Cît de greu e să eficientizezi măcar puțin sistemul fiscal, astfel încît să nu-și ocupe timpul cu inutilități? Trebuie să mă plimb eu aiurea și să fac pasul pingunului pe la cozi doar ca să pară ocupați niște funcționari publici, oricît ar fi ei de simpatici?

Dacă la anul nu voi avea nimic de declarat, va trebui să declar într-un formular că nu am nimic de declarat?

poza e de aici, am ales-o pentru că așa arătam eu punîndu-mi întrbările de mai sus

—–

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.