Adăugînd o singură literă, am reparat sloganul cu care PSD participă la alegerile parlamentare. Că nu ajunge să crezi. Nu ajunge să speri. Nu ajunge să visezi că într-o zi va fi mai bine. Trebuie să pui mîna să faci ceva. Orice. Numai să faci, să creezi, să construiești ceva nou.

Nu-i dovadă de curaj să crezi. Nu-i tocmai îndrăzneț din partea ta să-ți pui speranțele în capacitatea unor străini de a-ți urmări dezinteresați interesele. E, mai mult decît orice, neajutorare în formă continuă să crezi că o să facă alții astfel încît să-ți fie ție bine. Ceea ce e nu-i doar incorect de presupus, e de-a dreptul stupid. Astfel că sloganul meu e mult mai bun.

Nu te baza pe alții. Îndrăznește să creezi tu ceva!

Deși, dacă stau să analizez corect situația, și PSD a creat destule în lunga sa activitate politică. A creat șomaj, deziluzie, prejudicii de miliarde de euro, găuri în buget, un sistem corupt pînă-n măduvă, de la cel sanitar și pînă la cel educațional, a creat averi nesimțite pentru baronii săi, a creat modele de privatizat în pagubă întreprinderi de stat, a creat pături sociale dependente de ajutor constant, a creat o rată a migrației întrecută doar de cea a sirienilor, a generat în oameni o toleranță ridicată la ipocrizie, a tăiat mai mulți kilometri de panglici inutile decît a construit kilometri de autostradă, a creat cozi la secțiile de votare din diaspora, a creat nervi, frustrări, spaime și disperări infinite.

Și toate astea pentru că au îndrăznit să creadă.
Să creadă că nu pățesc nimic dacă fac toate mizeriile astea.
Și știți ce?
Îndrăznesc să cred că au dreptate.
—–