Dar e un nimic amuzant, un nimic cu care ne-a obișnuit în serial. De fapt, materialul din carte îl cunoșteam deja din serial sau din show-urile lui de stand-up; cartea e apărută în ’93. Păcat că abia acum a fost tradusă la noi, parcă glumele despre robotul telefonic nu mai au același impact. Cu toate astea, multe din părerile lui Jerry sînt valabile și acum, glumele despre relații și sex sînt atemporale, iar filosofia lui personală e la fel de pertinentă și accesibilă ca acum 20 de ani.

La fel și umorul observațional, care se bazează pe înțelegerea fină a realității din jur. Și apoi pe distorsionarea ei. Adică a face pe prostul într-un mod amuzant. Chestie pe care o mai încerc și eu uneori. Un nimic personal, de-al meu, asemănător cu nimicurile lui Jerry, e următorul:

Nu înțeleg care-i treaba cu uleiurile esențiale. De ce se laudă companiile de cosmetice (sau nu numai) că produsele lor conțin uleiuri esențiale. Dacă-s chiar atît de esențiale, nu prea ai cum să nu le folosești ca ingrediente, nu? Pentru că-s esențiale. 

Eu, dacă aș fi o companie d-asta, nu m-aș lăuda cu uleiuri esențiale, m-aș lăuda cu uleiuri opționale. Uleiuri facultative. Uleiuri benevole. Uleiuri puse acolo doar din aroganță. Pentru răsfăț. Uleiuri superflue. Inutile. Acesta e mesajul pe care l-ar transmite produsele mele cosmetice:

“Da, am inclus toate uleiurile esențiale, pentru că era obligatoriu. De aia sînt ele esențiale. Dar am mai aruncat acolo, așa, la plăcere, și niște uleiuri neesențiale, doar pentru tine. Pentru că ținem atît de mult la tine, clientul nostru, că îți oferim uleiuri suplimentare, pentru că așa vrea mușchiul nostru. Noi îți oferim tot ce îți trebuie și îți este esențial, dar îți dăm și ceva pe deasupra. You’re welcome”

Cartea e bună. Dar parcă îi lipsește niște Kramer.
. . .
  . .
    .