Bazându-se mai mult pe un naiv entuziasm decât pe o experiență solidă în alpinism, un tânăr arădean s-a rătăcit ieri undeva în zona Carpaților Occipitali, fără a fi găsit de echipele de salvamontiști nici până la ora la care a fost redactată această știre.

Pornind pe traseu de la Popasul Ciocănaș și îndreptându-se spre Vârful Talamus pentru a coborî apoi pe partea opusă, arădeanul ar fi trebuit să ajungă la Cabana Dendritele cel târziu ieri seară. Odată cu lăsarea nopții, personalul cabanier care aștepta sosirea lui a alertat îngrijorat autoritățile, ofticat puțin că s-a risipit potențialul venit pe care-l promitea camera rezervată de acesta. Avansul de 25% e oricum nereturnabil, măcar atât.

Echipele de salvare au petrecut întreaga zi de azi cercetând zona, dar fără a găsi vreun semn al trecerii alpinistului amator. Șansele lui de supraviețuire scad cu fiecare oră care trece, cu atât mai mult cu cât niște amici de-ai lui au declarat că e cam pămpălău de felul lui și nu ar fi în stare să-și taie singur o mână sau un picior în eventualitatea în care ar rămâne blocat sub un bolovan. Nașpa.

Unele speculații cu un iz puternic de plauzibil sunt de părere că în urma rătăcirii inițiale și aflându-se încă sub influența nefastă a documentarelor lui Bear Grylls, arădeanul și-ar fi complicat inutil existența, punându-se în mod gratuit în pericol printr-o serie de decizii idioate, la fel ca celebrul aventurier. Probabil s-a aruncat în vreo baltă pe care o putea ușor ocoli și apoi a înghețat sau a mâncat ceva mizerie de pe jos chiar dacă avea cu el un rucsac plin cu merinde.

Deocamdată, adevărul e dincolo de noi, undeva prin pustietatea neiertătoare a Carpaților Occipitali.

Un click pe poză te duce la sursa ei.