E foarte bine că eMag îl susține pe Dan C. Mihăilescu, omul care a adus cartea la ProTV și a plecat cu tot cu ea, și îl ajută să vorbească în continuare pe internet despre ce-a mai citit el în ultima vreme. Dacă Amazon poate să dea lovitura cu un serial precum Transparent, care-i absolut fantastic, poate și eMag să-și asocieze imaginea cu un vlog literar, că nu costă mai nimic.

E foarte bine că e ieftin, filmat la om acasă și editat minimalist, că-i nu-i genul de demers care să impună spectaculozitate video, dar e foarte rău că pare ieftin. Primul episod pare filmat printr-un fel de fisheye care-i deformează într-una capul vorbitorului, de nici nu-l mai poți urmări în timp ce elogiază onanismul oniric al cărtărescului. Și nu-s singurul care a observat asta:

Al doilea episod e la fel de rău, dar e rău în feluri diferite. Vorbesc, desigur, de aspect, pentru că în privința conținutului nu-s în măsură să comentez. Da, fundalul e vălurit, dar nu atît de grav ca-n primul. Acum, în schimb, camera pare ținută în mîna stîngă de un tip care ascultă dubstep în căști și nu-și poate controla pofta de dans. Zoom-in-urile sînt folosite pentru a surprinde reacții în telenovele și batjocumentare (din engl. mockumentary), n-au treabă într-o emisiune culturală. Sînt trucuri ieftine, demne de doza de haș sau alte emisiuni de comentat virale.

Într-un vlog literar, cum e acesta, important e conținutul, adică monologul domnului Dan C., iar plimbările camerei nu doar că-s nejustificate, sînt de-a dreptul deranjante. Cineva din echipa de producție a auzit că internetul are nevoie de dinamism, că altfel îl pierzi pe user, și i-a transmis operatorului să agite camera de parcă ar hașura într-o carte de colorat. E nașpa, zău. Dinamismul se putea spori filmînd cu două camere statice și trecînd elegant din planul general în prim plan, bifînd din cînd în cînd și cîte o copertă sau un raft. Sînt chestii elementare, dragul meu eMag.

Uite, eMag-ule, ca să fie critica una constructivă, îți explic exact ce trebuie să faci. E simplu. Faci ca și Micutzu sau ca tipul ăsta. Două cadre fixe și atît. Fără animație amuzantă și fără înjurături, sper că se înțelege. Imagine stabilă și un bătrînel simpatic vorbind despre cărți. Asta e tot.

Intenția emisiunii Cartea de la ora 5 e una admirabilă. Calitatea discursului e deja confirmată. Potențialul e enorm. Logo-ul e perfect, conceptul e solid, ideea e grozavă. Execuția, în schimb, e de un românism crunt. Cărturarul pare filmat pe ascuns de un paparazzo interesat de lectură. Îmi permit să spun toate astea pentru că am văzut filmări mai bune făcute acasă, cu telefonul. Așa că am pretenții de la o astfel de emisiune, una care-mi vorbește frumos despre niște cărți pe care n-o să am timp să le citesc pentru că-s toată ziua pe YouTube.
—–