Prin ungherele întunecate ale minții, pe unde deranjează pînzele de păianjen doar atunci cînd se uită în oglindă și își dă seama că arată ca un Cătălin Crișan ce-a lucrat azi de zile într-o mină de cărbuni, lui Adrian Sârbu îi încolțesc zilele acestea ghioceii îndoielii. Vestitori ai penitencierii, aceștia i se strîng buchet sub forma unui nod care i se așterne direct în suflet.
 |
| Adrian Sârbu, mogul, explicîndu-le jurnaliștilor cum a păgubit el bugetul de stat cu “mînuțele astea două” (poză via evz.ro) |
Stilul managerial bazat pe crezul că trebuie să fii prost să plătești taxe și impozite s-a întors împotriva lui și l-a mușcat de fund. Pentru un mizilic de nici 4 milioane de euro, Adrian e posedat acum de un poltergeist, zice el, politic. Sau poate că ulciorul evazionist nu merge de multe ori la apă, spre deosebire de filmul Singur Acasă, care rupe ratingul pe genunchi în fiecare an.
Dar ce a făcut el, alături de gașca lui de complici, greu poate fi numit ‘evaziune’, fiind doar o mostră de contabilitate creativă. E în cel mai rău caz o zonă gri a legalității aia în care transferi banii de taxe în firme cu activitate fictivă, din care apoi îți aloci bonusuri atît de ridicole că ar lăsa-o și pe Esca fără cuvinte. Apropo, a aflat cineva ce-a făcut Esca atunci cînd a tăcut?
Orice s-a întîmpla pe viitor, orice sentință i-ar rezerva roata norocului justițiar, Adrian Sârbu e un om care riscă și cîștigă, e un manager care are talent, care a pus pariu cu viața și a cules roadele. Și, mai presus de toate, Adrian Sârbu e un profesionist care Gîndește liber. Chiar și din spatele gratiilor.
—–
