După ce-a capturat toți pokemonii și a epuizat toate permutările creative pe care le-a permis provocarea manechinelor, umanitatea s-a declarat pregătită psihic să renunțe la un alt fenomen viral relativ recent: cunoașterea adevărului. Inventat la începutul secolului XIX, după desființarea inchiziției, adevărul s-a bucurat de o lungă perioadă de prosperitate.
Sute de ani de progres, în care adevărul a dominat toate aspectele vieții, fiind deranjat doar temporar de o suită de sisteme totalitare, au fost șterși cu buretele la început de 2017, cînd umanitatea s-a declarat scîrbită de realitate, preferînd comoditatea ignoranței în detrimentul unui adevăr care, de cele mai multe ori, se dovedește a fi incomod.
Anunțul, făcut public imediat după inaugurarea președintelui Trump, n-a surprins pe nimeni. Informațiile seci, bazate pe dovezi verificabile și experimente repetabile, începuseră de mult să piardă teren în fața interpretărilor profund subiective, dar emotive ale oamenilor.
“Astrologie, nu astronomie”, au scandat hoarde pestrițe de pămînteni cărora nu le pasă că durează milioane de ani ca lumina stelelor să ajungă la noi, ei fiind convinși că vor avea un viitor luminos doar pentru că Marte e în conjuncție cu Venus în casa prosperității.
Magia homeopatiei este infinit mai atrăgătoare pentru acești oameni decît medicina, biologia, chimia și logica la un loc. Părerea omului de rînd despre ce s-a întîmplat e mai prețuită decît ce s-a întîmplat cu adevărat. Adevărul chiar nu-și mai găsea rostul în acest context global în care dezinformarea e considerată virtute și manipularea, artă.
Dezintersată de fapte, chiar și de cele alternative, umanitatea dorește să se concentreze acum mai mult pe sentimente. Contează prea puțin cît de manipulabile sînt acele sentimente, important este ca ele să valideze preconcepțiile celor ce le trăiesc. Adevărul nu ține cont niciodată de sentimentele oamenilor, fiind nepăsător și rece, motiv pentru care umanitatea este atît de fericită să renunțe la el.
Cum de s-a ajuns aici? Simplu: percepția umană este atît de ușor influențabilă de stimuli emoționali încît, pur și simplu, devine preferabil pentru orice intelect comod să renunțe cu totul la o interpretare corectă, bazată pe informații valide, a realității, decît să încerce să deslușească complexitățile supărătoare ale adevărului, care nu e niciodată pur și rareori e simplu, vorba lui Oscar Wilde.
Acum, după ce s-a descotorosit de adevăr, umanitatea își poate vedea liniștită de perpetuarea vechilor ei prejudecăți. Îi poate considera inferiori pe oamenii negri, deși s-a dovedit științific că la nivel de ADN nu există nici o diferență între așa-zisele “rase”. Îi poate considera teroriști pe toți musulmanii, în ciuda tuturor statisticilor făcute pînă acum despre atentate. Le poate restrînge din drepturi și libertăți femeilor și homosexualilor, poate incrimina orice activitate recreativă și interzice orice sclipire originală, doar pentru că adevărul nediluat nu îi confirmă viziunea îngustă și înțelegerea precară a lumii înconjurătoare.
În ciuda unor izolate manifestări de jenă, umanitatea nu regretă absența adevărului, fiind convinsă că această decizie nu va avea efecte dezastruoase pe viitor. Această presupunere, trebuie menționat, nu se sprijină pe nimic concret, fiind doar un sentiment pe care umanitatea îl are la momentul de față.
