Plimbându-l pe Dobby – 14 august

Azi dimineață, după ce și-a băut cafeaua, Angela s-a îmbrăcat pentru a merge la serviciu. Apoi s-a îmbrăcat în altceva și a plecat. După ce am închis ușa, Dobby a început să țopăie în jurul meu, cum face de fiecare dată când îi pleacă stăpâna și rămâne doar cu mine. E ca și cum, văzând că i s-au înjumătățit prietenii, încearcă să compenseze și să fie de două ori mai jucăuș cu cel care a rămas. Trei minute mai târziu, dormea în culcușul lui.

Aveam poftă de cereale cu lapte, dar n-aveam poftă să cobor să le cumpăr. Mai bine așa, oricum sunt pline de zahăr. Iar cele fără zahăr sunt de obicei mai scumpe. Simțitor mai scumpe, de parcă îi costă mai mult pe producători să nu pună zahăr în produsele lor. Ca o taxă de protecție împotriva zahărului. Ce ciudat. Să plătești mai mult ca să nu primești ceva.

Big Bang-ul a creat un întreg univers din nimic. A înflorit o infinitate de spațiu din vid. Din câțiva atomi banali de hidrogen și heliu și o mână de forțe pe care le-a scos dintr-o pălărie ce creștea mai rapid ca viteza luminii, pălărie care nici nu era acolo în urmă cu o milionime de milionime de secundă, Marele Bum a început să încropească niște bulgări de foc care, consumându-se grozav și explodând aiurea, fără noimă și fără o agendă anume, au creat atomi noi care, la rândul lor, prin explozii și cutremure cosmice, s-au combinat și recombinat vreme de miliarde de ani până când au deprins obiceiul de a se organiza în molecule din ce în ce mai complexe și au născut, printr-o minune improbabilă a hazardului, viața umană. Oamenii sunt doar un vid conștient de sine. Tehnic vorbind, suntem cu toții oameni de nimic. Se confirmă astfel regula aceea de bun simț al umorului care spune: comedie (viața umană) = tragedie (vidul) + timp (miliarde de ani).

Celebritatea face diferența dintre o înmormântare simplă și funeralii.

Apropo de moarte. Martirii creștini știau că vor muri pentru credința lor și și-au acceptat împăcați execuțiile. Ceea ce poate fi echivalat cu o sinucidere prin terți. Din câte știu, sinuciderea îți blochează accesul spre Rai. Deci ar fi posibil – și super ironic – ca sfinții martiri ai creștinătății să nu fi ajuns în Rai.

Dacă în Rai nu se doarme pe perne din pene de înger, ce rost mai are să ajungi în el?

Sinuciderea e genul acela de lașitate care necesită enorm de mult curaj.

Ierbosofia de azi: Diploma de Bacalaureat atestă faptul că ești în stare să obții o diplomă de Bacalaureat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.