Se pare că a fost o perioadă extrem de productivă pentru cercetătorii români care, după ce au descoperit productivitatea crescută a muncii la bustul gol, au găsit soluția pentru raportul optim slănină/pâine/ceapă.

Descoperirea a fost făcută accidental, așa cum le stă bine tuturor marilor realizări, într-o pauză de masă chiar, dar cercetătorii sunt reținuți în a ne oferi mai multe detalii cu privire la procesul efectiv ce a stat la baza ei.

Cert este că la baza raportului optim slănină/pâine/ceapă stau o sumedenie de variabile și este necesară o finețe aproape supraomenească pentru a face ca toate componentele să rezoneze armonios întru înfăptuirea festinului gestronomic. De la mărimea dumicatului de pâine și până la drojdia folosită în prepararea ei, procentul de grăsime al slăninei și vârsta porcului de la care a provenit, tipul de ceapă ales sau felul de brișcă folosit la feliere, fiecare amănunt e crucial în atingerea perfecțiunii culinare.

O atenție deosebită s-a acordat cepei, a cărei aciditate trebuie să neutralizeze integral lipidele specifice slăninei, sarcină cu atât mai delicată cu cât au trebuit luate în considerare toate tipurile de ceapă: albă, galbenă, roșie, verde, ținându-se cont de aspectul sezonier al cepei verzi.

Obținerea rezultatului optim a fost condiționată și de necesitatea prezenței unui dram de sare, efectul scontat putând fi dobândit și cu “oleacă de brânzică sărată”, conform spuselor cercetătorului vasluian. Rezultatele complete vor fi disponibile cât de curând în toate marile jurnale științifice.