Mi-am instalat și eu aplicația aia făcută de ruși ca să văd cum o să arăt peste zeci de ani și – culmea! – o să arăt exact ca un tip care și-ar instala orice prostie pe telefon doar să mai piardă aiurea 15 minute și să nu se apuce de treabă.

Nu știam că e făcută de ruși când am instalat-o, că nu mirosea a vodcă, nu mi-a restrâns din libertăți și nici nu mi-a preluat o parte din memoria telefonului folosind trupe de gherilă. Dar, acum că am aflat, mi-e teamă de ce-o să facă rusnacii cu datele mele biometrice.

Există sute, poate chiar mii, de poze cu mine încărcate pe aplicațiile americanilor, gen Facebook sau Instagram, dar în ăia am încredere, că de la ei am primit Halloween, pui prăjit și seriale. Știu că-s de treabă și că nu mă spionează decât ca să-mi ghicească tiparele de consum și să-mi sugereze să-mi iau mai multe benzi desenate și să mă uit la mai multe nuduri artistice, deci e ok.

Poza asta, una, pe care o au rușii cu mine îmi provoacă cele mai mari emoții, că habar n-am în ce scopuri malefice ar putea să o folosească acum că au aflat cum o să arăt cu mai multe riduri și mai mult păr alb. O să mă bombardeze cu reclame la creme anti-îmbătrânire cu coenzima Q10? O să mă sune să-mi propună sisteme de pensii private? Dar ei nu prea le au cu sectorul privat, deci datele mele biometrice vor fi prelucrate probabil tot de o firmă de stat.

Și aici începe să mi se ridice părul pe ceafă, că am văzut la noi cum lucrează statul pe partea de IT.

Sistemul informatic de sănătate de la noi e picat de 18 zile și, în loc de un card de sănătate pe care să avem toate informațiile medicale, cu tot cu poze de dinainte și de după operația de mărire de sâni, alergii și hartă a alunițelor suspecte, unul pe care să-l scanezi ca să-ți afli istoricul medical cu ușurința cu care, mai nou, poți plăti cu telefonul, avem o bucată de plastic numai bună să râcâi chiciura de pe parbriz.

Taxele se pot plăti online, dar ca să te lămurești cum funcționează sistemul trebuie să mergi la un ghișeu și stai 3 ore la coadă până să vorbești printr-o fantă mică aflată la nivelul prohabului cu o tanti pentru care digitalizare înseamnă să pui un floppy disk într-un dosar cu șină.

Instituțiile nu au baze de date comune, deci orice complicație se rezolvă prin munci mai grele decât a avut de îndeplinit Hercule. Sisif, urcând bolovanul pe munte în sus doar ca să-l vadă prăvălindu-se pe partea cealaltă, mulțumește din când în când zeilor care l-au pedepsit că n-au fost atât de cruzi încât să-l pună să petreacă vreo secundă într-o instituție publică din România.

Orice site pus în funcțiune de o entitate publică de la noi rulează cu viteze de CFR, e mai alambicat decât mama tuturor nodurilor gordiene și arată ca echivalentul virtual al sindromului Down, în sensul că e jos în mare parte din timp.

Așa că mă tem foarte tare de ce ar putea face o firmă controlată de stat, chiar și de statul rus, cu datele mele biometrice. Pentru că sunt sigur că orice ar face, ar fi un eșec. Și nu aș vrea să particip la eșecul lor, nici măcar cu o poză.

Foto: sanjindumisic.com