Tag Archives: grâu dur

Plimbându-l pe Dobby – 21 februarie

Mi-e greu să fac cumpărături în timp ce-l țin pe Dobby în brațe, pentru că nu-mi ajunge o mână să dau banii vânzătoarei, să-mi ascund produsele prin buzunare, să pun restul înapoi în portofel, să le explic clienților din magazin că nu știu de ce latră dobitocul ăsta mic (deși eu știu că latră pentru că i-au zis ei ceva), și să și arăt bine în timp ce fac toate astea. Pe jos nu-l las pentru că Alimentara e plină de tentații delicioase și nu am nici timpul, nici energia să-i explic câinelui, de față cu toată lumea, că pufarinele i-ar face mai mult rău decât bine. Așa că prefer să fac două drumuri. Cobor, iau ce trebuie, mă duc înapoi sus și apoi ies cu câinele.

Azi, în timp ce aeriseam câinele, m-am întrebat ce anume îl face pe grâu să fie dur. Văzusem, cu puțin înainte, pe un raft, formularea făină din grâu dur și noțiunea a rămas cu mine. Ce îl face pe grâu să fie dur? A crescut într-un orfelinat și a trebuit să se descurce pe cont propriu, pe stradă, toată viața lui? A făcut închisoare? E grâu de cartier? A trebuit să își câștige existența participând la lupte organizate, unde și-a dat spic în spic cu alte cereale? A evadat din ghearele unei combine?

Coborând pe Brâncuși, înainte să fiu nevoit să ascult poveștile unui bătrânel simpatic, care mi s-a plâns că cei care au asfaltat strada au turnat trotuarul atât de bine, încât la fiecare ploaie apa din stradă i se adună în curte, bătrânel care m-a abordat ca să mă întrebe de câine și, după primele cuvinte, m-a întrerupt și a început să-mi verse informații despre bișonul lui, care stă nemișcat lângă el și câte două, trei ore, îți vine să crezi?, am avut un moment de lucididate. Grâul n-are cum să fie dur, dacă ajunge să fie transformat în făină.

Un grâu cu adevărat dur își păstrează integritatea, nu cedează și nu se lăsa măcinat. Asta trebuie să fie semnificația cerealelor integrale: cereale care nu își schimbă valorile tradiționale, nu își modifică valorile nutriționale și nu se lasă mărunțite de vicisitudinile vieții sau ale morii.

În final, m-am lămurit. O fi grâul dur, dar viața e și mai dură și, într-un final, îl pisează de tot.

Grâul e ca omul: face pe durul, dar e praf.