Tag Archives: armin van buuren

Cum s-a văzut Armin van Buuren din afara festivalului

De auzit, s-a auzit înfundat, ca și cum cineva uitase un radiocasetofon într-o toaletă ecologică. Dar asta numai pentru că stau la vreo doi kilometri de scena principală și organizatorii încă nu au strâns bani pentru sistemul acela care să dea EDM surround la tot orașul, chiar și la periferie.

Dar e ok, că am auzit că și printre plătitorii de bilete s-au găsit unii care au ascultat show-ul lui Armin de la distanță. Poate că n-ar fi o idee rea ca festivalul să aibă, ca facultățile, opțiune de a fi urmărit de la distanță. În fine.

De văzut, însă, s-a văzut foarte bine. Din cele câteva sute de poze cu Armin care mi s-au scurs pe perete, maxim zece erau cu el manevrând la stația de lucru. Nici nu-ți dădeai seama că tipul se află în timpul serviciului. În rest, omul se simțea bine sus pe pupitre, bătea din palme, flutura steagul și mulțumea cerului că are un job atât de ușor încât face ore suplimentare din proprie inițiativă.

Nu-s hater, e doar o observație. Sunt perfect conștient că mare parte din treaba unui dj e făcută de acasă. Armin pune muzică așa cum gătesc eu pizza congelată – apasă un buton și așteaptă. Artă muzicală semipreparată. Ce nu înțeleg eu e de ce nu o face pe toată de acasă. Să vină cu servita, ca la facultate.

Chiar așa, de ce nu-și face setul complet de acasă? Sincronizat cu lasere, fum și artificii și tot tacâmul. Te-ai duce la el ca la un film 3D în aer liber și n-ar fi nimic rău în asta. Ba chiar aș zice că e dovadă de profesionalism să vii pregătit la spectacolul tău.

Așa cum l-am văzut eu din poze și live-uri, omul are setul aproape complet pregătit. Dar nu în totalitate, pentru că, din când în când, nu foarte des, mai apasă câte un buton, ridică un volum, învârte o cheiță sau stă cu casca la ureche, de parca ar asculta un mesaj telefonic important sau o muzică mai bună.

Apropo, n-ar fi super amuzant să se afle că toți dj’ii care stau cu casca pe o ureche ascultă, de fapt, altă muzică? Ar fi super amuzant. În fine.

Serios, când văd un dj, orice dj, că ridică doar puțin o manetă sau că învârte ușurel un bumb, mi se pare că încearcă să repare din mers un layer care s-a stricat și sună rău. Mi se pare că nu-i sigur cum ar trebui să sune muzica lui și face încercări chiar în timpul showului. E ca la examen, când nu știi bine subiectul dar mai completezi cu amintiri și improvizații ca să pară că ai scris mult.

N-ar fi mult mai ușor pentru acești digei să aibă totul pregătit și să nu-și mai bată capul cu aceste mici calibrări? Sau să le rezolve în timpul probelor de sunet? Ar fi, zic eu. În fine.

Ce voiam eu să spun e că am fost la The Dark Tower și că e un film pentru copii ok. Filmul e ok, nu copiii. Nu se compară cu cărțile și mergea mai bine ca serial, dar nu-mi pare rău că l-am văzut. Mai ales că era sala goală, toți cocalarii fiind la biserică sau obosiți după Armin.

Na, că am reușit să fiu puțin hater 

Foto: internet