Suicide Squad (2016) – Squadra Absurda: supereroi și supererori

Grație verdictului de prospețime înaintat de criticii de la rottentomatoes.com (26%), mă așteptam ca Brigada Sinucigașilor să fie un borcan plin cu ceaiul de piersici al bunicii, știți voi ce fel de ceai e acela dacă ați văzut Batman v Superman, de pe care să nu poți dezlipi nici cu ranga indulgenței eticheta de “film cu împușcături”. Pe de o parte s-a confirmat procentul, dar pe de altă parte, una mai ludică și mai aplecată spre superficialități, mi-a plăcut filmul. Dar asta n-a fost o concluzie la care am ajuns cu ușurință.

Dădeam deja ochii peste cap în primele minute, cînd orgiasticul în nuanțe neon se căznea să însăileze cîteva videoclipuri despre originile antieroilor într-o poveste care să mimeze fluența narativă. Pînă la urmă, mi-am spus eu, stilul fragmentar e specific benzilor desenate, deci nu-i tocmai greșit că filmul inspirat din ele pare a fi ciunteala stilizată a unei povești mai lungi.

Și, am continuat eu autoconvingerea, pot trece peste faptul că Suicide Squad pare un film făcut pentru adolescenți care nu citesc comicsuri, dar apreciază muzica pop, culorile stridente și glumele expirate despre ștergerea istoricului de căutări. Așa mi-am futat un facepalm la faza cu “clear my browser history” de am vărsat popcornul persoanei din spatele meu.

Ierbosofie: eroii din Suicide Squad pot fi numiți membri SS. Numa’ zic.

Am avut timp să mă gîndesc la chestii de-astea, căci filmul n-a surprins cu nimic și nu m-a solicitat ‘telectual. Toate părțile bune au fost divulgate de trailere, iar marele reveal, adică villain-ul principal din filmul cu villain-i, a fost la fel de spectaculos ca un foc de artificii dezlănțuit la orele amiezii. Și ce nume rizibil e Fermecătoreasa! Cum să-ți fie frică de cineva cu numele ăsta? La fel de bine puteau să-i spună Plușica sau Vrăjeluța.

Intriga filmului: un avorton rezultat din urma unui gang bang cu clișee. Ghostbusters presărat cu o idee de Batman și un Joker care mi-a amintit mai mult de Jim Carrey decît de orice altceva (nu că asta ar fi ceva rău). Jet albastru de lumină pă centru’ orașului și portal distrugător de lumi, la fel ca-n într-o sumedenie de alte filme. Un fel de Expendables cu media de vîrstă înjumătățită, dacă e să fiu concis în hater-eală.

Dar să nu cad în patetic, filmul a fost distractiv pe ansamblu și nu m-ar deranja să-l văd iar, chiar și pe bani. N-ai cum să greșești cu Will Smith jucîndu-l pe Will Smith și cu Margot Robbie în haine mulate (plus că a jucat-o perfect pe Harley Quinn, părerea mea). Ca să nu mai zic de Viola Davis, care face dreptate personajului Amanda Waller.

N-au deranjat nici ceilalți sinucigași, oricît de inutili ar fi fost ei în misiunea de a salva lumea. De ce să trimiți un tip care aruncă bumerange să se înfrunte cu o vrăjitoare!?! Dar o tipă în bikini a cărei singură superputere e să fie țicnită și să dea cu bîta de baseball? În fine, motivațiile personajelor și logica acțiunilor lor sînt secundare, important e să pară filmul antrenant. Și pare, chiar dacă asta se face cu muzică trînită inoportun în scene sau pac-pac-uri ieftine.

Editat din topor, schilodit de fracturi logice și fără a străluci prin originalitate, efecte sau virtuozități actoricești, Suicide Squad e echivalentul vizual al junk food-ului. Un meniu vesel care păcălește foamea, dar care pe termen lung face mai mult rău decît bine, desensibilizînd papilele și invocînd conformismul din fiecare fibră.

Sursa foto: screenrant.com
—–

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *