Știrile sunt cel mai toxic lucru de pe tv

Atunci cînd un jeg de format monden încearcă să ne vîre pe gît informații inutile despre viața amoroasă a lui Guță sau despre zbaterile artistice ale vreunei Barbie de mucava (sau despre alte personaje a căror celebritate e bazată pe o celebritate anterioară, reală sau gonflată artificial) știm că e vorba de scenarii ce au zero tangențe cu realitatea.

Oricît de multă lume ar ingurgita lacom can-can-urile astea triste, la un nivel semi-conștient al intelectului de șopîrlă cred că rezidă ideea că mizeriile astea sunt regizate de niște producători cinici pentru care telespectatorul e o vită ce trebuie îngrășată constant cu nutreț monden, altfel se apucă de gîndit pe cont propriu. Și nu vrea nimeni asta, nici televiziunile, nici oamenii care finanțează televiziunile. Da, e oarecum asumat faptul că emisiunile mondene sunt cea mai joasă treaptă a manifestării artistice umane. Și cu toate astea, nu-s la fel de toxice cum e o oră de știri. Și vorbesc aici de știri pe bune, nu breaking-news-uri de posturi confiscate ideologic.

Exemplu concret: în mai puțin de oră de știri ProTV, în ziua de joi, 28 august, m-am mîhnit într-un asemenea hal cum n-ar reuși să mă deprime nici măcar un stol de asistente tv puse să rezolve subiectele de la bac. Știrile au fost următoarele:

-ia amploare războiul mut dintre Rusia și Ucraina, război în care Putin se comportă ca și golănașul ăla de la liceul industrial care îți tot dă șuturi în fund și capace peste urechi cînd nu ești atent și apoi se jură că n-a fost el, deși nu mai e nimeni în spatele tău; după care îți fură banii;

-niște oameni din Tîrgu-Jiu (sau alt Tîrgu, nu mai știu) iar s-au călcat în picioare pentru niște tigăi; chestie pe care nu mi-o pot explica, deși e un fenomen care se repetă periodic de cîțiva ani încoace; ok, înțeleg, e vorba de niște amărîți care nu știu cît de nocive sunt prăjelile, oameni care-s depășiți de rigorile unui șir indian ordonat, suflete care se entuziasmează ușor la noțiunea de reduceri de preț, chiar dacă ar fi reduceri de preț la eutanasii; dar de cîte plua mea de tigăi e nevoie într-o viață de om? nu-s tigăile genul de obiecte de uz casnic cu speranță de viața de muuuulți ani? din cîte țin eu minte, bunica a folosit una singură de cînd o știu eu, deși asta o fi și din cauză că e prea slăbită să se bată cu alți pensionari pentru una nouă, redusă;

-Steaua a fost eliminată din fotbalul de oameni mari de un portar suplinitor, fost dinamovist, practic mascota fotbalului romînesc din anii trecuți;

-există un trend ascendent și mai tîmp decît cel cu turnatul găleților de apă rece în cap: femei care-și cumpără bebeluși de silicon și se comportă cu ei ca și cum ar fi copii adevărați; ăsta e o chestie atît de greșită pe atît de multe nivele că nici n-are rost să nu-i dedic un articol separat; singura parte bună e că bebelușii ăia plasticați erau făcuți să fie la fel de urîți ca și ăia reali;

-minunatul nostru guvern a emis o ordonanță de urgență prin care primarii și consilierii locali pot să joace “păsărică mută-ți cuibul” cu partidele politice; adică un free for all politic prin care traseismul e acceptat timp de 45 de zile, astfel încît găștile de golani care-și dispută teritoriul țării să-și poată consolida rîndurile; asta-i ca și cum în timpul unui meci de fotbal s-ar reorganiza echipele în funcție de cine vrea să fie în echipă cu Cristiano Ronaldo (cum se închipuie Ponta că e) și cine vrea să fie în echipă cu Cristian Tănase (adică Crin);

Deci, n-am dreptate? Nu-s toate știrile astea oribile? Pe lîngă ele, Măruță vorbind cu doamna Baboi ca și cum părerile dînsei ar fi relevante sau Cabral prefăcîndu-se că e fericit să danseze pe manelele lui Marcel Pavel sunt niște veritabile guri de aer proaspăt, eco și bio în același timp.

Andreea Esca, să-ți fie rușine!
. . .
  . .
    .

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.