Star Wars: Trezirea Forței – O și mai nouă speranță

Acest text poate conține urme de spoiler, gluten și alune. Consumați responsbil!

E o vorbă mai veche: nicicum nu-i bine. N-am vrut să merg la noul Star Wars din cauza publicității excesive care i s-a făcut peste tot. Eram deja scîrbit de săbii laser și forță cu cel puțin o lună înainte de lansare (și nici măcar nu era luna păduroasă a lui Endor). Pe de altă parte, eram curios, mai ales că știam că filmul nu avea cum să fie prost (J.J. Abrams are debuturi puternice, vezi Lost, dar finalizări dezastruoase, vezi Lost). Așa că m-am dus la cinema cu sentimente mixte și cu doi covrigi, într-o marți pe la amiază. Am fost teribil de mîhnit că nu mi-au ajuns covrigii. Trebuia să iau mai mulți, cel puțin patru. Cît despre film, a fost așa și așa.

Pe scurt: mi-a plăcut. Și mi-a plăcut pentru că a reușit să raporteze întreaga galaxie la scară umană prin detalii simpatice, precum doi stormtrooperi vorbind despre noul model de TIE fighter. De asemenea, interacțiunile dintre personaje sînt mult mai naturale și mai amuzante. Filmul e și o comedie, printre altele. Atunci cînd nu-i distras de propria mitologie și nu se pierde în trimiteri către trilogia originală. The nostalgia is strong with this one.

Mi-a plăcut și nesiguranța personajului negativ, care făcea crize de copil mic cînd nu ieșeau toate conform planului. Un plan diabolic pus la cale de un Lider Suprem (un alt Emperor Palpatine) despre care va trebui să aflăm mai multe în episoadele următoare, de parcă ne-am uita la Teleenciclopedie și nu la un film de sine stătător. Asta m-a deranjat puțin. E mega-evident că filmul nu-i decît o rampă de lansare pentru o franciză din care Disney intenționează să stoarcă toți banii. Forța tuturor cavalerilor jedi + sith care au existat vreodată nu se compară cu forța merchandisingului din spatele acestei serii.

Îmi place cînd conflictul e redus la scară umană, apropo de ce-am zis mai sus. Mă mișcă puțin pe interior să văd un sătuc exterminat de forțele răului, care-s conduse de un ofticat ce nu vrea decît să se răzbune pe părinții lui, dar nu mă impresionează să văd un sistem de planete distrus de echivalentul SF al laserului de la Măgurele. Arată-mi un astronaut cum plînge după fetița lui din spatele unei biblioteci penta-dimensionale și o să vezi cum mi se împletesc lacrimile în barbă, dar dacă-mi arăți explozia extinsă a lui Alderaan o să încep să găsesc paralele cu primul film din serie (episodul IV) și o să mă întristez profund.

The Force Awakens (care la fel de bine putea să se numească A Newer Hope sau A New Hope Reloaded) e despre un erou tînăr care locuiește pe o planetă prăfuită și care devine super-abil în mînuirea magiei laser după ce se întîlnește cu un roboțel care piuie la modul simpatic și care e trimis într-o misiune secretă să proiecteze o hologramă.

Alte asemănări cu filmul din ’77: Imperiul are alt nume (e Primul Ordin acum), Darth Vader e upgradat exact ca un iPhone și primește o carcasă nouă, Yoda e înțelept (de data asta avem de-a face cu o yodă de genul feminin și non-jedi), lumea nu înțelege ce zice Chewbacca dar e amuzant cînd îi răspunde Han Solo, se intră într-un bar plin de ciudați în care nu poți avea încredere, Deathstar-ul e puțin mai mare dar e scos din joc tot de un pilot dibaci care face cu un X-wing ce vrea maneta lui, majoritatea personajelor supraviețuiesc pentru a se confrunta într-un alt film, etc. Și nici în filmul ăsta nu s-au inventat balustradele, astfel că mortul se prăvale din nou în gol, ca în celelalte filme. Și pun pariu că va eista în curînd replica “Luke, I am your daughter”, că doar jedi-ismul se transmite ereditar.

Nu-s singurul care a observat asta, au scris și alții despre cum noul Star Wars e doar o copie mai lucioasă a originalului. Astfel că am ieșit de la film puțin confuz. Mi-ar fi plăcut să văd un film nou, nu un scenariu readaptat, un remake al originalului. Ideea cu stormtrooperul dezertor e simpatică, și Finn mi-a plăcut, că mi-a adus aminte de Will Smith poncind alieni în Ziua Independenței. La fel mi-a plăcut și Rey, deși nu-i înțeleg motivația în acest film. În schimb, elementele preluate din Episode IV mi-au diminuat entuziasmul. Asta e părerea mea, dar să vedem și alte reacții:

Corect! Noul Star Wars e un film de popcorn ușurel a cărui singură menire e să relanseze interesul pentru jucării. Astfel, trebuia strunită coarda nostalgică (reluînd povestea veche) și adăugată doar atîta noutate încît să nu-i deruteze pe copii. Și cît mai puțină complexitate. Chiar și așa, e un film de popcorn bun, dar nu o să mă înghesui să văd continuările, o să aștept să le văd într-o zi de marți, pe la amiază, cu mai mult de doi covrigi la mine. Acasă, pe laptop.

PS: Îmi părea oarecum cunoscut numele personajului Poe Dameron (cel mai bun pilot al rezistenței, ăla care dispare în actul 1 doar pentru a reveni salutar înspre final, fără prea multe explicații), dar asta numai pentru că seamănă puțin cu Cameron Poe, eroul din ConAir.
—–

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *