Și umorul s-a născut la sat, nu doar eternitatea

Niște oameni gospodari din județul Iași au fost trimiși în judecată pentru că au asfaltat pe cont propriu un drum care nu era al lor, ci al Consiliului Județean. Halucinant, nu-i așa? Cum e să fii pedepsit că ai cîrpit pe banii tăi un drum pe care alții trebuiau să-l întrețină la un nivel decent tot din banii tăi? Cum e să fii pedepsit pentru că ai vrut să corectezi incompetența altora?
Dar asta nu-i nimic. În Cluj, satul Măguri, halucinantul depășește cotele de avarie: un domn acuză primăria că ar fi asfaltat un drum în asemenea hal încît acum, de fiecare dată cînd plouă, apa pluvială îi intră în curte, așa că face demersurile legale necesare pentru a se remedia problema. Motivele pentru care primăria nu-l poate ajuta pe om sînt extraordinare, după cum se poate vedea în pasajele mai colorate din pozele de mai jos:

Da, dacă apa de ploaie n-a fost direcționată în mod intenționat de lucrători spre locuința omului înseamnă că cei care au făcut lucrările n-au nici o vină. Cine ar fi putut intui că apa curge la vale pe calea minimei rezistențe? Ei au făcut drumul și gata. Nu e treaba lor dacă toată apa de pe respectivul drum se revarsă în sufrageria vreunui amărît.

Și da, unul dintre vecini nu-l lasă pe omul nostru să-și rezolve singur necazul pentru că, în trecut, acesta ar fi bătut-o pe distinsa lui mamă, fracturîndu-i o mînă. Kharma e, întradevăr, o cutră. În unele comunități, o mînă o spală pe cealaltă. La noi, o mînă o rupe pe cealaltă. Aceeași reciprocitate poate avea efecte pozitive sau efecte negative, depinde de om. Unii întorc obrazul, alții întorc lovitura.

Al doilea vecin, pătruns de același sentiment vindicativ ca primul, are motivații la fel de nobile:

Punctul de vedere al primăriei nu precizează dacă domnul nostru trebuie să-și ceară scuze vacii sau proprietarului. Oricum, se pare că vătămarea vacii a fost destul de gravă încît să producă această ruptură între vecini.

Într-o piesă mai veche, tipul cu voce groasă din R.A.C.L.A. zicea despre răzbunare (care, conform legendei populare, e arma prostului) că:

decît deștept, cu mîinile pe piept încrucișate, 

mai bine fii prost, frate, și stăpînește peste sate

Nu știu cît de mult din sat stăpînesc vecinii omului în cauză, deocamdată mi se pare că nu fac decît să se scalde în mocirlă.
—–

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *