Scame din buricul minții în timpul meciului România – Finlanda

Însuflețiți de exemplul naționalei de rugby, tricolorii sînt pregătiți să facă și ei o figură la fel bună: unul dintre ei își va cere iubita în căsătorie imediat după înfrîngere.

Apropo de Mirel Rădoi: e ciudat cum reușesc să pice bacalaureatul niște oameni care tot timpul trebuie să-și calculeze șansele matematice de calificare.

Din păcate, Anghel Iordănescu nu mai poate conta pe trei jucători de bază, și anume pe preoții ăia care au încercat să fure pentru el moaștele Sfîntului Haralambie. Fără ajutorul lor, va trebui să se bazeze exclusiv pe fotbaliști și iconițe de portofel.

În România se spune că publicul e cel de-al doisprezecelea jucător, asta pentru că publicul e tot timpul puțin băut.

Nu contează cine cîștigă, important e să piardă Ungaria.

Potop de oameni pe Arena Națională, dar de data astă nu-i de vină acoperișul.

Din ce înțeleg din comentariile dinainte de meci, cel mai mare atu al nostru în astă seară e statistica meciurilor jucate în trecut.

La fel ca majoritatea suporterilor, aș vrea să-i insult pe finlandezi, dar nu știu destule despre cultura lor.

În primele 4 minute au fost 2 ocazii la poarta finlandezilor, încă una și s-ar fi calificat drept “asediu”.

Băieții noștri și-au intrat în ritm: leagă pasele cu viteza și ușurința cu care leagă cuvintele.

Insulele Feroe deschid scorul în fața Ungariei, cîștigînd astfel numele de “Insulele Feroce”.

Două ocazii imense ocolesc golul în minutul 18, așa că acum se pregătesc să se răzbune.

Min’ 35: ratare imensă a lui Keșeru, care pare să aibă prea multe picioare și nu știe pe care să-l folosească pentru a șuta în minge.

Ovidiu Andreica, pe Facebook: N-am înțeles niciodată. Dacă TVR observă că jucătorii sunt obosiți, de ce nu bagă reclamă să-și mai tragă sufletul?

Prima repriză se termină cu scorul de 0 la 0. Dar e 0 la 0 pentru noi, mulțumită ungurilor și grecilor, care au fost mai buni încasatori decît noi.

Dacă jucătorii naționalei de rugby sînt stejari, ăștia de la naționala de fotbal ce sînt? Bonsai?

La un sfert de oră după începerea meciului, 10.000 de fani încă așteptau să intre pe stadion. Se pare că e adevărat ce se spune: chiar n-ai ce face în București într-o seară de joi.

Min’ 54: Torje șutează din afara careului și lovește bara. Ar fi fost frumos să dea Torje gol de la 30 de metri, dar încă cred că aroganța supremă ar fi să dea gol cu capul.

Mă întreb dacă tricolorii ar fi jucat diferit dacă sponsorul naționalei ar fi fost nu o bere, ci un energizant.

Răspunsul corect la întrebarea “Cîte driblinguri va încerca Sînmărtean să facă?” e “Toate”.

Anghel Iordănescu nu pare să mai insiste cu iconițele lui. În schimb, băncii de rezerve i-au fost montate mai multe vitralii.

Ungaria egalează cu Feroe. Finlanda înscrie pe contraatac. Romînii încep să se gîndească că oricum nu e nimic interesant de văzut în Franța.

Ungurii conduc în meciul cu Feroe. Finlandezilor tocmai li s-a refuzat un penalty. Nu-mi mai vine să fac glume despre meciul ăsta, e ca și cum aș ridiculiza o parodie.

Naționala tocmai a depășit recordul pentru cea mai lungă perioadă fără gol marcat. Și asta poate fi considerată un fel de reușită, nu?

Nu înțeleg ce s-a întîmplat. Parcă eram buni la fotbal în sală.

Record de prezență pe Arena Națională, de vreo 54.000 de oameni. Și asta poate fi considerată un fel de reușită, nu?

Dacă TVR a anunțat meci de fotbal, dar a transmis un fel de bambilici, nu poate fi acuzat de reclamă falsă?

Hoban înscrie, ajutat de Andone. Anghel Iordănescu se bucură de parcă tocmai a descoperit că apa de pe Marte e sfințită.

Acum înțeleg de ce oamenii care merg să se uite la meci se numesc suporteri – prestația jucătorilor noștri e greu de suportat.

Înțeleg și de ce se numește “reprezentativă” de fotbal: jocul lor reprezintă felul în care aș fi jucat și eu, dacă aș fi intrat pe teren.

poza e de aici

—–

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *