Șablonul bărbatului modern

Am observat în ultima vreme cîteva ingrediente esențiale pe care le deține invariabil orice bărbat care se vrea puțin modern, puțin monden și puțin metrosexual, adică puțin din fiecare lucru bun pentru că se știe că excesele de orice fel strică. Pe scurt, bărbatul viitorului.

Primul lucru care iese în evidență, așa cum spuma se ridică mereu la suprafață, este freza, în baza eternului vers care spune și ce cap frumos răsare. Am stat la 2-3 beri într-un bar cîndva prin toamnă și n-am putut să nu văd că cel puțin trei sferturi dintre cei care s-au perindat prin zonă pentru a-și agita paiul în paharul de fresh aveau același frizer neinspirat. Sau poate și-au emulat reciproc neispirația, asta nu mai știu. În fine. E vorba de tunsoarea aia care-ți lasă păr doar pe creștet, lateralele fiind rase scurt. Părul rămas fie este dirijat într-o coamă ușor ascuțită, fie ia o formă pătrățoasă linsă spre spate. Cred că știți despre ce vorbesc, n-ai cum să arunci o piatră într-un grup de oameni fără să pocnești o așa coafură. Cînd trec printr-un grup de astfel de tineri parcă arunc ocheade într-un viitor în care clonatul a devenit o banalitate.
Hainele-s aceleași, în funcție de reduceri, nu intru în detalii pentru că nu mă pricep, eu având exact un singur rînd de haine bune (ca personajele de desene animate).

Altceva vroiam să spun despre domnișorii aceștia. Fiind un pasionat al condiției umane, mă interesează să știu ce fel de ambiții îi mînă pe oamenii ce aparțin, de exemplu, acelor pături sociale cu care eu nu prea reușesc să mă încălzesc. Pentru că-s mai retras din fire, dar partea bună e că vreau să mă schimb. Cunoașterea de sine o las pentru sufletele mai profunde și mă orientez către mecanismele interne care-i alimentează pe ceilalți. Vorba aia, vrea să știu ce îi face să ticăie.

Ei, cu genul acesta de oameni n-am nici un spor. Nu știu să-i întreb nimic despre superficialități gen haine, produse cosmetice, mașini. Și să vorbești cu ei despre femei e ca și cum ai vorbi cu un leu despre avantajele dietei vegane, sunt concepții diametral opuse (asta din ce am observat eu, pentru ei femeia fiind fie un accesoriu, fie un trofeu, fie un obiect, deci cam același lucru de fiecare dată). Nu ne uităm la același filme, nu citim același reviste glossy, nu avem nimic în comun. Și mi-e ciudă, pentru că-s curios. Și aș vrea să știu mai multe.

Nici aseară n-am avut noroc. Am dat peste un asemenea specimen exemplar și n-am reușit nicicum să-i aprofundez faldurile personalității. Tipul era evident lucrat la sală, avea vena aceea vizibilă pe biceps care nu-ți apare decît după multe luni de speteală. Era prospăt ras, cu acel 5 o’clock shadow pe care-l vezi doar în filme, grație machiajului. Părul era aranjat la un nivel de detaliu care rivaliza cu  tigrul lui Ang Lee din filmul Life of Pi. Ce mai, exemplar desăvîrșit a milioane de ani de evoluție și progres. Bărbat cu B mare. Visul umed al întregii suflări feminine. Și eu, tăntălăul, n-am știut cum să-l trag de limbă ca să aflu mai multe despre el, ca poate într-un viitor nu-foarte-îndepărtat să-l pot imita și astfel să mă îmbunătățesc pe mine însumi, cel puțin la nivel fizic. Și n-am știut ce să zic. Abia am reușit să-i răspund atunci cînd m-a întrebat:

-Plătiți cash sau cu cardul?
. . .
. .
.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.