Plimbându-l pe Dobby – 9 noiembrie

Sunt curios să știu ce atitudine au vampirii față de femeile la ciclu. Evident, pornim de la premisa că toții vampirii sunt de sex masculin, caninii lor alungiți, folosiți pentru a penetra victima și a-i produce sângerări, sunt evident mici simboluri falice. O femeie vampir ar fi o contradicție. Sau ceva creatură exotică întâlnită doar prin Tailanda, patria femeilor cu puță. De asemenea, luăm în considerare interesul culinar, nu cel sexual.

Așadar, sunt curios ce atitudine au vampirii față de femeile la ciclu, ca hrană. Îi încântă parfumul sangvin intens al femeilor la menstruație sau îi dezarmează? Este în vreo măsură posibil ca vampirii să dea peste femei la ciclu și să spună “Băi, pe asta n-o vreau, că are ambalajul stricat. Nu vezi că a și curs din ea. Îgh, grețos.”?

Există, totuși, unele femei pe care vampirii nu le-ar mușca nici să-i picuri cu apă sfințită – femeile cu silicon în sâni, botox în mușchii feței și acid hialuronic în buze. Vampirii evită și ei, pe cât se poate, mâncarea plină de chimicale. Similar oamenilor, care spală legumele și fructele ca să îndepărteze de pe ele orice urmă de pesticid înainte să le mănânce, vampirii își spală victimele ca să nu pună gura pe fond de ten, sclipici sau alte cosmetice care ar putea să le pice greu la stomac.

La fel de curios sunt și de alte aspecte ale vieții de vampir. Când unul dintre ei se sinucide, se spune că și-a pus capăt nopților? Se întâmplă vreodată să stea treji toată ziua, adică să aibă o zi albă? Vampirii căsătoriți unde dorm, în coșciuge duble? Pot suge sângele unei persoane care tocmai a mâncat usturoi? Li se întâmplă și lor să aibă poftă, din când în când, de chinezesc? Își sărbătoresc noaptea de naștere?

Am ajuns să mă gândesc la toate astea aseară, după ce Dobby a lătrat, aprig ca un ultras, o doamnă care purta o haină lungă de blană. Albă cu dungi gri care o străbăteau în zigzag, era diferită de orice model care se găsește în natură. Dobby n-a recunoscut animalul care stătea în fața lui, așteptând ca domnul care o însoțea să-i deschidă portiera, și tot ce-a știut să facă micuțul a fost să latre. M-am uitat și eu lung după dânsa. Era o dânsă, nu o ea. Se observa din felul în care se mișca. M-am holbat prelung pentru că mi se pare destul de primitiv să porți ostentativ blana unui animal. Cu atât mai mult blănurile mai multor animale mici, peticite într-un model geometric dizgrațios.

Erau mai bine de zece grade afară. Blana femeii era complet nejustificată. Era o vreme plăcută din toate privințele, motiv pentru care decisesem să prelungesc plimbarea cu câinele. Câinele o fi simțit că la femeie îi băltea sudoarea la subțiori, de aia o fi lătrat atât de viguros în direcția ei. Mirosise ceva dubios.

Cine ar purta o haină voluminoasă de blană pe o astfel de vreme? m-am întrebat. Ori cineva proaspăt îmbogățit, care vrea să-și afișeze noul statut în cel mai previzibil mod posibil, ori cineva imun la tendințele vestimentare trecătoare, pe care le-a văzut reciclate de zeci de ori, cineva care oricum nu suferă nici de frig, nici de cald, fiind mort, și se îmbracă extravagant doar din nevoia de a se delimita vizual de muritorii fără vână cu care trebuie să împartă peisajul nocturn.

Stabilisem deja că un vampir feminin ar fi o imposibilitate teoretică. Nu făcea parte nici din mulțimea excepțiilor tailandeze. Avea tenul prea deschis și ochii prea rotunzi. Am concluzionat că nu era decât o femeie proastă care voia să arate că are bani și am plecat scârbit, trăgându-l de lesă pe Dobby, care continua să latre aiurea, stârnit de ciudata arătare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *